Chit că pe vremuri am făcut și eu o facultate de economie (la zi și la o universitate importantă din țară, nu la Spiru), nu mă dau mare expert în economie. Nici nu trebuie să ai doctoratul în finanțe pentru a-ți da seama, însă, că bugetul național și cu cele județene/locale vor face față cu greu sarabandei de creșteri salariale din ultimele luni. În unele cazuri, salariile au crescut cu peste 100%… În alte cazuri, câteva mii de bugetari, profitând de o legislație profund discriminatorie, au ieșit la pensie cu niște retribuții demne de Luxemburg sau țările nordice. Cică pensii speciale!
Zilnic, discut și eu cu primari și cu alți decidenți din administrație… Lăsând la o parte că unele investiții au fost lăsate baltă pentru ca bugetele să facă față acestor creșteri salariale, unele unități administrativ teritoriale deja sunt pe punctul de a ajunge la fundul sacului. ,,Dane, am făcut un calcul și în octombrie vom rămâne fără bani de salarii! Ce să mai zic că trag constructorii de noi să le plătim banii pe lucrări? O să fie jale!’’ îmi mărturisea, acum câteva zile, un foarte bun amic primar, bașca unul al unei localități considerată deloc săracă pe harta județului Argeș!
Am mai scris-o și aici, am mai spus-o și cu alte ocazii: E normal ca salariile să crească și ca, la un moment dat, românii să aibă un nivel de salarizare apropiat măcar de media UE, dacă nu de al unor țări dezvoltate din Vest! În Luxemburg, de exemplu, salariul minim este de 1.900 de euro! Adică, dacă te duci să speli pahare într-un pub, tot câștigi 2.000 de euro pe lună, la care se adaugă și ceva bacșiș (în majoritatea localurilor din Occident, bacșișurile se împart la toți muncitorii barului, nu îi bagă în buzunarul de la spate vreu chelner sau vreo barmaniță, ca la noi!). Evident, un muncitor calificat sau unul cu studii superioare ia, lejer, 3.500-4.000 de euro, în funcție de pregătire.
Totuși, în mai toate țările din lumea asta salariile și pensiile bugetarilor sunt legate, strict, de realitățile economice și de nivelul de salarizare din mediul privat. În general, salariul mediu din sistemul bugetar din Germania, de exemplu, este undeva la 70-80% din ăla mediu din sistemul privat. Dacă un economist de la Siemens ia 3.500 de euro, echivalentul lui de la Primăria Dortmund, de exemplu, ia în jur de 3.000. Dacă un șofer de la nu știu ce firmă de transport franceză câștigă 3.000 de euro, un șofer de la Primăria X din Franța ia 2.800 și tot așa…
La noi, s-a ajuns la o situație paradoxală ca un jurist de la stat să câștige chiar și triplu față de un omolog de-al lui din mediul privat. Salarizarea disproporționată este vizibilă, la noi, chiar și între diferitele categorii de bugetari. De exemplu, unii șoferi de la la primăriile de comună câștigă mai bine decât profesorii de gradul I! Pfff, așa ceva!
Cred că niciodată, nici pe vremea lui Boc, cei din sistemul privat, patroni sau simpli angajați, nu i-au înjurat pe bugetari mai rău decât acum! Nu, nu este o invidie, dar orice amărât de patron știe că banii pentru creșterile salariale din mediul bugetar tot din taxele sale și ale angajaților săi vin! În timp ce bugetarii își cresc veniturile, din pix, fără să se treacă la ajustări de personal sau să se țină cont de realitățile din economie, patronii români se văd cu o presiune fiscală din ce în ce mai mare și cu imposibilitatea de a se putea dezvolta! Salariații din sistemul privat își părăsesc locurile de muncă într-o veselie, pentru a pleca în străinătate sau chiar pentru a se angaja la stat, dacă au pile, unde salariile au devenit atrăgătoare, iar munca…
Uite, aici am vrut să ajung! Reiau comparațiile dintre sistemele privat și de stat! Dacă de la o firmă cumpărăm diferite bunuri (alimente, haine, electrocasnice etc.) sau servicii (internet, telefonie, horeca etc.), statul, în schimbul taxelor pe care le oferim, ne oferă SERVICII PUBLICE. Păi cu ce s-ar mânca astea? Păi, ordinea publică, de exemplu, este un serviciu oferit de către stat, bazat pe impozitele și taxele plătite de către cetățeni. La fel: educația în sistemul public, sănătatea, apărarea națională, modernizarea și întreținerea infrastructurii, la nivel local-curățirea și amenajarea străzilor, parcurilor și lista poate continua.
Că vrem, că nu vrem, suntem beneficiari și consumatori de servicii publice de când ne naștem și până murim. Că vrem, nu vrem, că sunt de calitate sau nu, plătim pentru ele, sub formă de taxe, impozite, amenzi…
OK, ca firmă privată, nu poți crește peste noapte prețul unui serviciu sau produs. În primul rând, te distruge concurența… În al doilea rând, consumatorul se poate îndrepta spre servicii sau produse alternative (de exemplu, nu își mai cumpără scaune din lemn, ci din acelea chinezești, din plastic). Pentru a ține prețul produselor și serviciilor la un nivel acceptabil pentru clienți, bașca de a mai avea și ceva profit, firmele nu cresc salariile cu zeci de procente peste noapte! În schimb, statul român a făcut-o, aruncând în aer economia!
Dacă tot s-au dublat, pentru unele posturi, salariile bugetarilor, aș pune și eu trei întrebări:
1.Cu ce se vor plăti aceste salarii și dacă se va trece, în curând, la concedieri, ținând cont că, în România, bugetarii reprezintă 26% din totalul angajaților, față de 15% media UE?
2.Dacă bugetarii au salarii mai mari, atunci este normal să cerem străzi mai bune, parcuri mai frumoase, școli mai performante și spitale curate?
3.Ce vor face băieții din politică și administrație dacă, din 2018, se vor închide câteva zeci de mii de firme, din lipsă de personal, iar patronii micilor firme și cu angajații lor vor pleca și ei în străinătate? Cât vă veți mai putea împrumuta
