Argeșul se află în topul județelor cu cele mai multe locuri de muncă disponibile, peste 1.000, fiind devansat doar de București, Ilfov și Sibiu. Aceleași statistici ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș arată că județul nostru are o rată a șomajului de doar 4,86%, în evidentă scădere față de aceeași perioadă a anului 2013, când am avut o rată a șomajului de 6,14%. Numărul șomerilor indemnizați din 2016 este de aproape 3 ori mai mic față de cel de acum trei ani, mai exact 2.281 șomeri, față de 5.993.
Conform directorului AJOFM Argeș, Nicolae Bădescu, cele mai căutate calificări de către firmele argeșene sunt cele de șofer de autocamion/mașini de mare tonaj, textilist, vânzător și montator subansamble, Argeșul stând binișor la capitolul industrie auto.
Din câte se poate observa, cele mai multe dintre posturile scoase la mezat pe piața forței de muncă din Argeș sunt cele destinate absolvenților de studii medii. De altfel, spune același reprezentant AJOFM, firmele locale se confruntă cu o criză acută de personal de calificare medie.
În același timp, doar 5% dintre posturile scoase la concurs sunt destinate absolvenților de studii superioare, cei mai căutați fiind inginerii.
Așadar, avem două dezechilibre evidente pe piața forței de muncă din Argeș.
Pe de o parte, avem firme care caută meseriași, muncitori necalificați, în general personal cu calificare medie. O bună parte din această resursă umană, să îi spunem, ieftină, a luat de mult timp calea Occidentului, salariile în domeniile lor fiind acolo de 5, 6 chiar și 10 ori mai mari decât în Pitești.
Pe de altă parte, se poate observa că absolvenții de facultate (și, ne referim aici la acei tineri care chiar au pus mâna pe carte, nu la cohortele de absolvenți care nu știu să scrie după 3-4 ani de facultate ,,umanistă’’) au puține șanse să se angajeze în specializările lor, la firmele piteștene. De aceea, majoritatea are următoarele 3 opțiuni: să accepte un post sub calificarea lor, să ia calea străinătății, prestând acolo meserii de muncitori necalificați sau să ia calea unor orașe românești care oferă mai mult absolvenților de facultate.
Până acum, nici autoritățile locale/regionale, nici cele centrale nu au elaborat o strategie, împreună cu cadrele decidente din Ministerul Educației și din universități pentru a corela necesitățile de pe piața muncii cu programa școlară și universitară. Nu a fost o problemă de interes, deoarece ,,fabricile de diplome’’ , care timp de decenii au alimentat, generos, buzunarele unor politicieni, au avut tot interesul să atragă zeci de mii de studenți, fără a se ține cont de adevăratul potențial intelectual și de șansele acestora de a se angaja în domeniul pe care l-au studiat.
Așa se face că, în România, mai găsim cu greu meseriași, însă numărul analfabeților funcțional cu diplomă este de ordinul sutelor de mii.
Ca o soluție de moment? Reînființarea școlilor de arte și meserii, ale căror specializări să corespundă nevoilor actuale ale angajatorilor! Pe viitor, planul de admitere din universități, măcar cele de stat, ar trebui să fie corelat cu necesitățile de pe piața muncii. Ca să vă dăm exemplu de aberație în învățământul românesc, de pe băncile celor două universități din Pitești ieșeau, la un moment dat, anual, 150 de absolvenți de Jurnalism și Științele Comunicării! Acum, vorbind serios, câte instituții media ar trebui să existe în zonă pentru a prelua chiar și câteva procente din acești tineri?
Bine, de vină pentru faptul că mulți absolvenți de facultate nu au mari oportunități de carieră sunt și părinții! Orice părinte își dă seama dacă odrasla sa are un potențial intelectual ridicat, pentru a urma, la un moment dat, o facultate, sau dacă ar fi mai bine să-și îndrume copilul către o meserie. Trendul ultimelor decenii a fost acela de a-și trimite copiii, indiferent de calitățile lor, către facultățile de tot felul, pentru a nu fi mai prejos decât alte familii! O soluție care s-a dovedit falimentară și pentru tânăr, care nu va fi angajat de către o firmă privată, fiind incompetent în domeniul în care a studiat (Ooo, mai avem și cazuri în care odrasla semianalfabetă, dar cu facultate la Spiru este angajată, știm noi cum!, la vreo instituție publică), și pentru stat, nevoit să îi dea ajutor social sau de șomaj, și pentru familiile care i-au trimis la facultate, nu la profesională, și pentru firmele care au nevoie de textiliste, mecanici și șoferi profesioniști, nu de dobitoci cu diplomă!
La final, rămâne problema modului în care vor fi integrați pe piața muncii absolvenții de facultate ,,pe bune’’, acei tineri care posedă inteligență, sunt bine pregătiți și creativi. Pentru aceștia, Argeșul este, dacă nu de ocolit, măcar de privit cu neîncredere. Am mai scris acest lucru și o să mai scriu, Piteștiul are nevoie de cel puțin un parc industrial, de un parc IT, de atragerea unor firme pentru care resursa umană bine calificată să fie peste bariera de șofer de tir sau textilistă. Alte orașe ale României au devenit adevărate paradisuri profesionale pentru tinerii bine calificați, Piteștiul mai are de așteptat.
Până atunci, secțiile și facultățile universităților piteștene scot posesori de diplome pe bandă rulantă. Și nu, nu mai avem meseriași, nici cantitativ, nici calitativ! Cei mai mulți dintre ei au plecat demult, iar cei rămași sunt insuficienți sau incompetenți! Cine a avut nevoie, în ultima perioadă, de un instalator, mecanic auto sau zugrav știe la ce mă refer!
