Statistic, cifrele pe cât sunt de triste, pe atât sunt de seci: după un incendiu declanşat într-un club bucureştean, 31 de oameni au murit (bilanţ provizoriu, deoarece din zecile de răniţi grav, arşi pe 50-80% din corp, statistica medicală dă un procent foarte scăzut al supravieţuitorilor), 50 de inşi sunt în stare gravă, iar alţi 130 de inşi nu o vor duce nici ei bine…
Să ne înţelegem, rândurile următoare nu le scriu în spiritul bunului mers al presei româneşti, de a critica pe oricine şi de a-mi da cu părerea despre orice, aşa cum fac mulţi confraţi de-ai mei. Am dreptul, în schimb, ca orice persoană cu minim bun simţ, să pun următoarele întrebări:
- Solidaritatea naţională este foarte mare, în acest moment, toţi facem apel prin orice mijloace de a face rost de sânge, de bani pentru medicamente, ustensile medicale sau, în cazul celor decedaţi, de bani pentru înmormântare. Nu vreau să fiu cinic, dar cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi, chiar foarte curând, tocmai supravieţuitorii! Aceia dintre răniţi care vor ieşi vii, nu teferi!, din această bătălie, vor avea multe sechele fizice (de la cele inestetice, provocate de foc, pana la handicapuri fizice, orbire etc), psihice… Noi avem datoria de a face tot ce ţine de noi pentru prietenii noştri (da, şi eu am doi cunoscuţi răniţi grav pe la spitalele din capitală, era cât pe ce să ajung şi eu în zonă vineri) acum, dar trebuie să conştientizăm că acele fete frumoase, acei băieţi frumoşi care erau tineri de perspectivă până vineri ar putea fi, într-o lună, în două, într-un an, doar nişte persoane hidoase, ,,handicapate’’, oameni pe care nimeni, în actuala societate românească, nu va da un leu!
Şi ştiu ce spun, declarativ suntem solidari, la alte capitole… Fac presă de 11 ani, am experienţă de viaţă cât cuprinde pentru cei aproape 34 de ani ai mei, dar îmi e frică de faptul că aceia care, o dată ieşiţi din spital, oameni care în seara de 30 octombrie erau frumoşi, deştepţi, cu perspectivă, vor fi catalogaţi ca fiind un fel de frankensteini ai comunităţilor lor! Uitasem întrebarea: cât de disponibilă este societatea să-i integreze pe aceşti supravieţuitori ai sistemului? Ce le poate oferi, în afara unei pensii de handicap de 300 de lei, cam cât cheltuia în medie, fiecare dintre ei, la o simplă ieşire în oraş? Cine va mai angaja u tânăr deştept, dar cu mari traume fizice şi psihice? Hai, vorbim acum de solidaritate naţională… Câţi dintre jurnalişti îşi vor strica ziua să facă un material despre drama vreunui ,,colectivizat”?
2.Sistemul medical de urgenţă românesc şi-a făcut, pe deplin, treaba dar, hai să fim serioşi!, provocarea unui incendiu într-un club e frecţie la picior de lemn faţă de un iminent cutremur, când numărul răniţilor (pe morţi nu îi mai iei în calcul într-o mare catastrofă, cât de cinic ar suna, după constatarea decesului de către medici doar armata se mai ocupă de ei, ceea ce este normal) este de ordinul miilor sau zecilor de mii de victime. Ţinând cont că sistemul medical bucureştean a fost dat peste cap de 200 de victime, cum va reacţiona acesta când vor fi 20-30-40.000 de răniţi grav? Cutremurele având o anumită ciclicitate, nici nu vreau să ştiu ce se poate întâmpla! Vom avea, probabil, doar ajutorul Crucii Roşii şi a celorlalte sisteme medicale din Europa!
3.Cum rămâne cu respectarea legilor? Ce mama dracului păzesc ăştia de la ISU, de la DSP, de la OPC, de la DSVPA şi de la alte instituţii formate din înşiruiri ciudate de litere, pe care doar slujbaşii lor le cunosc, tot ei ştiind şi organigramele şi regulamentul, însă contribuabilii au doar bunul simţ să moară?
4.Se mai merită să plătim atâtea taxe şi impozite, când rockeri de 30 de ani, care, vă asigur, au dat poate zeci, poate sute de mii de lei impozite în scurta lor viaţă, mor arşi de vii?
5.Nu ar merita Ponta Mincinosul şi Oprea Securistul beliţi ca nişte porci? Măcar nu ar fi arşi de vii!
