Nu o spunem noi, ci organisme financiare internaționale importante, analiști de prestigiu și publicații economice de top din Europa: România se îndreaptă cu pași repezi spre o criză economică internă, cauzată de creșterea cu multe procente a cheltuielilor bugetare, cea mai mare parte pentru salarii și pensii.
Cum nu mai sunt bani, guvernanții de la București ar impozita orice: de la multinaționalele hrăpărețe, până la îmbuibații care au un SRL cu doi angajați, prin creșterea din pix a salariului minim (deci și a contribuțiilor sociale și a taxelor, pe care tot amărâtul de patron trebuie să le plătească), de la băncile care fac prea mult profit, după ăștia de la PSD, până la simplii țărani.
Scopul acestor supraimpozitări, împrumuturi pe la toate organismele financiare posibile, tăieri de investiții sau reduceri de alocații pentru aceia care chiar ar fi avut nevoie de acei bani (alocația pentru nou-născuți, de exemplu) este unul singur: protejarea aristocrației bugetare și a pensionarilor, principalul bazin electoral al actualei coaliții PSD-ALDE-UDMR. Pe ceilalți, dă-i dracului!
Nu contează că România, față de anul trecut, are cu aproximativ 17.000 de firme mai puțin, nu contează că, de când Dragnea a venit la butoane, peste 500.000 de români au plecat scârbiți din țară, nu, nu contează pentru Dragnea, Olguța, tanti Veorica sau Codrin CdP! Atâta timp cât au șansa de a mai sta o tură la guvernare sau/și a scăpa de niște probleme cu Justiția, după ei, potopul!
Numai că, la un moment dat, nota asta de plată trebuie plătită… Știm și noi, știu și mai-marii PSD că partidul sau coaliția care va succeda acest dezastru de conducere o să trebuiască să salveze corabia numită România, prin măsuri nepopulare: concedierea unei bune părți din aparatul bugetar, tăierea de salarii și pensii, suprafiscalizarea unor activități, cam ce a făcut și Boc în perioada 2009-2011. Numai că, după pățania PDL-ului, partid care s-a sacrificat, din punct de vedere electoral, pentru a scoate țara asta din căcatul lăsat de… guvernarea liberală a lui Tăriceanu de până în 2008, nu prea mai este indicat să te apuci să repari treaba altuia.
Cea mai mare prostie ar fi ca liberalii, useriștii sau alți aventurieri politici să preia guvernarea, până la alegerile din 2020. Cu siguranță, și-ar rupe gâtul, fiind obligați să recurgă la măsuri nepopulare după dezmățul bugetar al celor de PSD! Apoi, cum românul e cam repetent la economie, și aia teoretică, și la aia aplicată, ar fi din nou păcăliți: ,,Ați văzut? PSD a dat, ăștialalți au luat… Noi v-am mărit pensiile și salariile, ăștia au făcut ca Boc, vi le-au tăiat!’’. Bănuiesc că povestea asta ați mai auzit-o, unii având grijă să vă reamintească, destul de des, despre cât de nenorociți au fost alde Boc sau Băsescu. Deși, obligați de situație, au repus România pe roți.
De aceea, dacă vreun partid vrea să ajungă la guvernare fără a ieși, la câțiva ani, din istorie, trebuie să oblige, prin refuzul de a-și asuma conducerea țării, chiar guvernul PSD, cum s-o numi el, să repare ce a stricat de un an încoace! Sau, măcar, lăsați-i să-și rupă gâtul, dacă de atâta lucru au fost în stare!
