În urmă cu două săptămâni, participam, alături de 20 de jurnaliști din toată România, la Cluj-Napoca, la un curs de formare în comunicare interculturală. Timp de trei zile, am reușit să interacționez cu mulți dintre imigranții care au ales, din diferite motive, țara noastră ca a doua lor casă.
Prima întrebare pe care mi-am pus-o, în momentul în care am ajuns la acest curs a fost: Cum dracului a ales cineva România ca să muncească și locuiască aici, unii dintre ei să se stabilească definitiv, împreună cu familiile lor, din moment ce salariile sunt mizerabile, mediul politico-economic este umilitor pentru cetățeanul de rând, iar românii ,,vero’’ pleacă în străinătate cu milioanele?
Răspunsul nu se regăsește doar în situația din țările lor de origine… În Siria este război de aproape patru ani, iar acei imigranți care au venit de acolo în România nu sunt aici pentru că au găsit câini cu covrigi în coadă. ,,În ciuda faptului că România nu este o țară cu o economie la fel de puternică precum a Germaniei sau Angliei, îmi place această țară pentru perpectivele ei, pentru toleranța oamenilor de aici, pentru frumusețea locurilor… Sunt stabilit aici de aproape 10 ani, aici am și familie…’’ mi-a spus unul dintre ,,noii’’ români. Acesta s-a născut într-o țară din orientul Mijlociu, însă nu ar mai părăsi aceste locuri pentru nimic în lume. El și-a luat de curând cetățenia română. Știe toate strofele din imnul național șicunoaște în detaliu istoria românilor! Mult mai bine decât unii dintre noi…. De altfel, din câte am înțeles de la acești migranți, examenul pentru obținerea cetățeniei române nu este unul atât de simplu. Iar integrarea culturală, de foarte multe ori, este ceva mai grea decât cea economico-socială.
Am spus-o și la acest curs, am spus-o și în cadrul unui interviu pentru TVR Cluj: Dincolo de dimensiunile diversității culturale în acest spațiu, România nu trebuie doar să-i tolereze și să-i integreze pe acești noi români, ci să le acorde toată încrederea… Fie că provin din Republica Moldova, din Ucraina, din Siria sau Iran, aportul lor la dezvoltarea economico-socială a țării este foarte importantă. Ținând cont că, oficial, aproape 3 milioane de români au părăsit temporar sau definitiv țara, locul lor trebuie luat de cineva. Aici mă refer, în special, la specialiști: medici, ingineri, mici sau mari întreprinzători. Ne pleacă medicii în Germania sau Olanda? Nu e nimic, putem să le oferim o șansă celor din Siria sau Republica Moldova ca să își facă treaba aici.
Vrem, nu vrem, ajungem la o altă problemă, la noi complicată și prin prisma exodului românilor: îmbătrânirea populației europene și dezechilibrele aferente sistemului de asigurări sociale. Peste doar câțiva ani, vor ieși la pensie primele generații de decreței… Cineva trebuie să le plătească pensia, cineva trebuie să contribuie la acest buget, și așa de sărac. Cu sporul demografic stăm dezastruos, iar soluția cu sumplinirea prin imigranți, chiar dacă nu este pe deplin acceptată de mulți europeni, nu este de neluat în seamă pe termen mediu și lung.
În timp ce mii de români pleacă scârbiți din țară, este de văzut cât de bine se vor descurca cei care au găsit aici un nou cămin.
În următoarele săptămâni, pe acest site puteți citi câteva povești interesante ale unor oameni care au ales Argeșul ca a doua lor casă.
Mai mulţi jurnalişti, din diferite zone, au participat între 29-31 octombrie 2014, la Cluj-Napoca, la un curs de formare în comunicare interculturală şi deconstrucţia stereotipurilor. Cursul a fost un prilej de a înţelege mai bine fenomenul migraţiei, de a evita stereotipurile în materialele jurnalistice, dar şi de a interacţiona cu reprezentanţi ai diverselor comunităţi etnice. „Migrant în România” este proiectul în cadrul căruia s-a derulat acest curs, iniţiat de Institutul Intercultural Timişoara. Proiectul est co-finanţat prin Fondul European de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, administrat în România de către Inspectoratul General pentru Imigrări al Ministerului Afacerilor Interne şi monitorizat prin Direcţia Schengen. Alături de Institutul Intercultural Timişoara, printre parteneri se numără LADO Cluj (Liga Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj) , Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Integrare Socială, Bucureşti şi Centrul pentru Resurse Civice. Materialul evidenţiază importanţa acestui curs şi impresiile jurnaliştilor.
