Și nu numai eu! Și tu, drag cititor! Și mama dumitale, și bunica, dacă mai trăiește! Și vecinul de la trei, și amanta acestuia, și fiica sa, care încă nu a terminat facultatea! Fiecare dintre noi trebuie să plătească, mai devreme sau mai târziu, câte 3.000 de euro (sub formă de impozite mărite, scăderi salariale în sectorul bugetar, de pensii etc.) în contul datoriei publice care a ajuns la peste 271 de miliarde de lei (cam 60 de miliarde de euro)! Practic, din cauza proastelor guvernări din ultimii 10 ani, datoria României către diferite organisme financiare a crescut de vreo 10 ori. Nota de plată e, pe cât de mare, pe atât de simplu de calculat: 3.000 de euro de căciulă, cârpită, a fiecărui român!
Numai din 2008, anul în care România a intrat în criză economică, datoria a crescut de 2,5 ori! PSD, PDL sau PNL și ai lor reprezentanți se fac vinovați în egală măsură de acest dezastru bugetar. Că era de ,,dreapta’’sau de ,,stânga’’, niciun partid nu a avut curajul să ia, cu adevărat, taurul de coarne și să spună: ,,Avem prea mulți bugetari frecători de mentă, trebuie să concediem nu 1.000, nu 10.000, ci jumătate din angajații din sistemul public, de la juriști și alți plimbători de hârtii, până la directori de companii de stat care câștigă mai bine decât directorul de la Apple! Dacă sunt atât de profesioniști, să se angajeze în sistemul privat sau să-și deschidă propriile firme! Foștii securiști și militarii de panoplie nu vor mai avea pensii de 8.000 de lei, ci de 1.000, că atât poate statul! Dacă vor mai mult, să reintre în câmpul muncii, și așa au doar 45-50 de ani!’’.
Cu excepția lui Boc, care a mai îndulcit puțin dezastrul în 2010 diminuând cu 25% salariile bugetarilor și concediind doar câteva mii de angajați din sectorul public, în rest toate partidele au făcut pe placul celor mai disciplinați votanți: bugetarii, pensionarii și asistații sociali. Greșeala mare a lui Boc a fost că a diminuat salariile total aiurea, scăzând cu același procent și salariile de mizerie ale profesorilor și medicilor, dar și pe cele foarte mari ale celor care lucrează în sistemul de apărare.
Și, măcar de banii împrumutați să se fi dus în dezvoltarea infrastructurii și alte investiții! Canci! În loc să avem autostrăzi, spitale și școli în adevăratul sens al cuvântului, banii împrumutați s-au dus pe creșteri de salarii, de pensii și pe alte ajutoare cu iz electoral! Impozitele și taxele colectate de la noi, ăștia care încă mai dăm cu sapa prin țara asta, dar și banii împrumutați de la FMI sau bănci obișnuite nu au luat calea investițiilor, ci a consumului. Practic, întreg aparatul bugetar trăiește, în acest moment, pe datorie, datorie care crește de la lună la lună. Știm și noi, știu și ei că această bubă se va sparge imediat după alegerile din noiembrie! De la anul, vom avea una din cele două situații sau chiar ambele, combinate, de o amploare mai gravă decât ce s-a întâmplat în 2010, pe vremea guvernului Boc (când a crescut TVA la 24%, când s-au diminuat salariile bugetarilor, când s-a introdus CAS pe pensie sau impozitul forfetar pe SRL-uri): creșterea impozitelor pentru firme și personalul acestora și, cel mai probabil, noi scăderi de salarii și de pensii! De data asta vom avea buget de superausteritate, care va obliga statul să diminueze și mai mult cheltuielile cu investițiile, deoarece trebuie să facă față cheltuielilor cu funcționarea. Nu mai amintesc aici și de furturile din buget, deoarece este un subiect pe care l-am tratat de foarte multe ori la această rubrică…
Întrevăd vreo speranță? Nici vorbă, poate doar aceea de a-mi lua, alături de zeci de mii de fraieri care am rămas să contribuim la mizeria numită statul român, viața în piept și de a pleca pentru mulți ani dintr-o țară transformată într-o hazna socială de către politicienii români! Acesta este și motivul pentru care nu mă voi prezenta la vot, la fel cum nu o vor face alte sute de mii de tineri! De la anul, după ce România va pierde zeci de mii de contribuabili de 30-40 de ani, dar și mii de firme, să vedem cine va mai plăti pomenile!
Apropo de speranță, trebuie să reproduc aici și niște date ale Eurostat. Conform acestei instituții, citată de revista Capital, România a suferit cea mai abruptă cădere economică din Uniunea Europeană la sfârșitul trimestrului II din 2014, anunţă Eurostat. Ţara noastră se situează pe primul loc în U.E. în luna august 2014, la scăderea volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul, şi tot pe primul loc în iulie, în ceea ce privește reducerea locurilor de muncă.
Eurostat a anunțat că la sfârșitul trimestrului II din 2014, România a înregistrat cea mai abruptă cădere economică din Uniunea Europeană. Ţara noastră se situează pe primul loc în U.E în luna august 2014 privind scăderea volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul, asta după ce în luna iulie se situase pe locul al doilea. În luna august 2014 volumul cifrei de afaceri a înregistrat o scădere de 0,6% faţă de luna precedentă.
În luna iulie 2014 România s-a situat tot pe primul loc în Uniunea Europeană şi în ceea ce privește reducerea locurilor de muncă. Datele nu fac cinste ţării nostre. Situaţia este însă şi mai dramatică atunci când vorbim de vânzarea carburanților care în luna august 2014 a scăzut cu 3,2% faţă de luna precedentă a acestui an şi cu 7,3% faţă de luna august din anul precedent.
Principalul indicator privind puterea de cumpărare a populației îl reprezintă volumul cifrei de afaceri a comerțului cu amănuntul. Scăderea volumului cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a avut loc din cauza supraimpozitelor din mediului de afaceri şi a tăierii investițiilor. (Sursa: Capital.ro)
ROMÂNIA, CĂDERE ECONOMICĂ ABRUPTĂ
AUGUST 2014 – volum cifră afaceri comerţ cu amănuntul mai mic cu 0.6% faţă de IULIE 2014
AUGUST 2014– vânzare carburanţi mai mică cu 3,2 % faţă de IULIE 2014
Așadar, ce exemple trebuie să mai dau pentru a arăta că dezastrul economic este unul colosal și că este o treabă de două-trei luni până când puroiul va ieși la suprafață?
