A mai trecut un 1 Decembrie… Așa cum ne-am obișnuit în ultimii 20 de ani, ziua națională, care ar trebui să fie a tuturor românilor, a fost doar un alt prilej prin care politicienii să-și arate demagogia, iar pentru alte zeci de mii de români o altă ocazie să-și demonstreze, dacă mai era cazul, lipsa de civilizație, îmbulzindu-se pentru două sarmale și un cârnat oferite gratuit de vreun primar sau unitate militară.
Evenimentul în sine, aniversarea a 95 de ani de la realipirea Ardealului la Țara Mamă, a trecut neobservat de către majoritatea românilor. Pe ici, pe colo, la un seminar, la o dezbatere televizată sau într-un discurs politic s-a mai amintit despre sutele de mii de români care și-au dat viața în prima mare conflagrație mondială a secolului XX, cea care a precedat crearea României Mari. În realitate, unirea politică și administrativă a României nu a fost urmată și de una spirituală. Nici măcar economică.
Astfel, la aproape un secol de la Marea Unire, oltenii nu îi suportă pe moldoveni, bănățenii nu îi suportă pe olteni, ardelenii nu îi suportă pe ,,miticii” din Regat, iar dobrogenii nu îi suportă pe bucureșteni. Tinerii îi disprețuiesc pe pensionari și pe categoriile asistate, din cauza impozitelor și contribuțiilor mari la stat, care ajung sub formă de rente la aceștia. Bugetarii nu îi suportă pe cei din mediul privat, iar aceștia din urmă ar dori să desfințeze statul, cu totul, din cauza supradimensionării sale și a lipsei de eficiență.
Țiganii și cu maghiarii, parte și ei a națiunii române, că vor sau nu vor (au pașapoarte și cărți de identitate românești) nu sunt nici ei tocmai un liant al unității naționale. Țiganii au devenit, oficial, ambasadorii noștri, distrugând și bruma de credibilitate și demnitate a României, dedându-se în noile lor țări adoptive la infracțiuni oribile. Cât despre maghiari, mare parte din ei visează la dezmembrarea României, crezând că în acest moment este posibilă refacerea unui imperiu medieval demult dizolvat.
Așadar, cât de uniți sunt, cu adevărat, românii? Fiind o întrebare retorică, ar trebui să reformulez: cum putem ajunge, ca populație de 19 milioane de locuitori, la o conștiință dacă nu națională, măcar la una civică? Lucrurile simple, până la urmă, fac diferența între civilizație și lipsa ei. De exemplu, să ne facem curățenie în bătătură, să folosim mai des săpunul și periuța de dinți (rușinos, suntem pe ultimul loc în Europa la consumul de produse de igienă) și să nu transformăm străzile, parcurile și râurile de munte de la noi în adevărate gropi de gunoi.
Vom face un pas înainte când ,,țeapa”, sub toate modurile ei, nu va mai fi sport național și când mâna întinsă nu va mai fi singura opțiune pentru un român amărât. Vom fi o națiune fericită când maneliștii, curvele, fotbaliștii analfabeți și cu politicienii nesimțiți nu vor mai fi singurii actori în prime-time-ul televiziunilor românești și când ne vom respecta adevăratele valori, indiferent de domeniul de activitate. Vom face un pas înainte când poporul ăsta va avea curajul să schimbe radical clasa politică. Din păcate, până atunci mai este!
