Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a fost primit duminică, 28 ianuarie, ca un adevărat erou la Nisporeni, în Republica Moldova. Tot în aceste zile, șase localități din Basarabia au adoptat hotărâri de consiliu local, simbolice-evident, privitoare la unirea cu România. De asemenea, autoritățile românești alocă sume de ordinul zecilor de milioane de euro pentru diverse proiecte culturale și artistice, cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Pe data de 24 ianuarie, ziua Micii Uniri, zeci de mii de români s-au prins în horă…
Dincolo de discursuri patriotarde, un fapt este cert: cu trenul de la București la Cluj (400 de kilometri) faci peste 10 ore. Cu mașina de la București la Chișinău (în jur de 450 de kilometri) faci cel puțin opt ore. De la Pitești la Sibiu sau la Brașov (cam aceeași distanță-până în 150 de km) faci cam trei-patru ore, asta dacă nu ai vreun ambuteiaj pe Valea Oltului sau pe DN73.
Putem să spunem că suntem uniți cu Transilvania, în condițiile în care, la un veac de la evenimentul politic, noi nu am fost în stare să construim o autostradă sau un tronson de cale ferată de mare viteză între provinciile românești? Putem spune că regiunile istorice ale României sunt unite și altfel decât în cuget și-n simțiri?
Deocamdată, pentru că suntem în 2018, când contează mai mult legăturile de comunicație, nu în secolul XIX, câd primau chestiunile romantice, putem spune că este mai unită Budapesta de Lisabona, nu Bucureștiul de Cluj sau de Chișinău!
Ca să dau un exemplu, din punct de vedere al căilor de comunicații este mult mai unită Austria de landul german Bavaria decât este unită Moldova românească de Ardeal. În primul rând, autostrada face imediat legătura între cele două provincii germane (cea germană și cea austriacă). În al doilea rând, lipsa granițelor face total inoportună și caducă ideea de posibilă reunire a acestora (proiect oricum abandonat după Anschluss-ul nazist). În al treilea rând, există o monedă comună-euro!
Acest model poate fi aplicat, cu succes, și celor două țări românești-România și R. Moldova! Dacă nu este posibilă o reunificare politică și administrativă (din diverse motive), putem înlesni legăturile rutiere și feroviare (cu efecte pozitive asupra schimburilor comerciale, culturale, a turismului, mobilitatea profesională a cetățenilor din cele două țări etc.). Când poți călători rapid, când te poți deplasa fără multe formalități vamale între cele două țări, aproape că nici nu mai contează chestiunile de ordin naționalist.
Înainte de a ne gândi la o unire politică și administrativă cu R. Moldova, trebuie să unificăm Chișinăul cu Iașiul printr-o autostradă modernă și, mai departe, făcută legătura cu Transilvania și Muntenia!
Înainte ca Băsescu să se viseze (și) Președintele Jucător al R. Moldova, trebuie ca România să urgenteze construirea unei rețele de căi ferate de mare viteză care să lege principalele orașe românești, inclusiv Chișinăul.
Cât timp oamenii de la Sebeș, de exemplu, fac mai puțin timp până la Budapesta, decât până la București (nu mai vorbim de Arad, Oradea, Timișoara, care sunt la graniță), nu putem vorbi că țara asta este unită, de facto! Autostrada Pitești-Sibiu ar fi trebuit să fie prioritatea acestui centenar, nu discursurile patriotarde!
