De ceva timp, ca orice familie care se respectă, ne-am luat un animal de companie. La începutul lunii iulie, când USL se chinuia să pună capră toate instituțiile din România și să-l demită pe Băsescu, în micul nostru apartamanent a apărut el, un pisoi de două luni, cu tatăl aristocrat (rasa Albastru de Rusia) și mama pisică de prin vecini. Și ne gândeam ce nume să punem motanului… În aceeași perioadă, după suspendarea lui Traian Băsescu, la Cotroceni ajunge interimar Crin Antonescu, zis Căcărău. Hopa, îmi zic, pisoiul ăsta seamănă destul de bine cu Căcărău, ce ar fi să îl botezăm astfel, în cinstea epigonului Brătienilor? Zis și făcut. Acum, exact cum CCR trebuie să dea motivarea hotărârii invalidării referendumului și eu trebuie să explic de ce pisoiul nostru a căpătat acest nobil nume:
1. Și Crin Antonescu, și Căcărău al meu dorm foarte, foarte mult. Când sunt treji, fac numai prostii.
2. Căcărău al meu este interimar în patul meu toată ziua! Seara, când ajung acasă, pleacă imediat pe balcon. Căcărău al lor a plecat și el de la Cotroceni.
3. Căcărău al meu miorlăie chiar și atunci când este sătul, părând veșnic nemulțumit de cum îl îngrijesc. Căcărău al lor urlă numai din obișnuință.
4. Pe Căcărău al nostru îl mângâiem doar noi. Pe Căcărău al lor îl mângâie Felix, mai ales în aceste zile, pe Antena 3.
5, După cum am amintit, Căcărău al meu este din rasa Albastru de Rusia. Căcărău al lor este roșu de Rusia.
6. Viitorul lui Căcărău al meu este oarecum cert, dar optimist. Căcărăul lor are un viitor cert, dar un pic sumbru.
