„Preşedintele Băsescu a declarat recent că s-a simţit umilit în fotoliul de la Cotroceni! Ei bine, nu a spus nici o clipă că s-a simţit umilit atunci când şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, i-a atras atenţia că România nu face suficiente eforturi pentru a accelera procesul de absorbţie a fondurilor structurale în încercarea de a obţine o mai mare coeziune între ţările devenite membre post 2000 şi restul statelor membre. Iată un subiect la care Traian Basescu ar fi trebuit să reflecteze temeinic şi să treacă la măsuri, pentru ca România, nu domnia sa, să nu mai fie umilită în Europa!
În ciuda importanţei acestor instrumente structurale, ţara noastră nu s-a dovedit pregatită şi interesată pentru îndeplinirea responsabilităţilor luate în faţa Comisiei Europene. Intre 2000-2007, pentru fondurile de pre-aderare alocate României, gradul de contractare a fost de 94%, iar rata de absorbţie de 86%, în timp ce în perioada 2007 – 2013, rata de absorbţie a Fondurilor Structurale şi de Coeziune este foarte scăzută, atingand doar 6,3% (1.21 miliarde de euro).
Dacă actualul Guvern nu se trezeşte şi nu ia măsuri concrete, viitorul fondurilor europene în România nu sună deloc bine! Mai mult, pentru o mai bună implementare a Strategiei 2020, Comisia Europeană a propus deja crearea unui Cadru Strategic Comun pentru cele mai importante cinci fonduri structurale. Aceste instrumente (FEDR, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, FEPM) vor însuma aproximativ 42% din bugetul pentru perioada 2014 – 2020. Documentul prezintă orientările generale ale UE pentru gestionarea banilor europeni, iar ca noutate, responsabilizarea autorităţilor publice se va face sub forma unui Contract de Parteneriat, semnat de fiecare stat membru în parte.
Având în vedere aceste noi direcţii europene, precum şi nivelul extrem de scăzut de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune de la noi, trag un semnal de alarmă astfel încat actualul premier să pregatească din timp România pentru schimbările instituţionale necesare noului cadru financiar multianual 2014 – 2020. Astfel, statul român va trebui să valofice specificitatea fiecărei zone de dezvoltare şi să stabilească un sistem clar de indicatori pentru măsurile de implementare a fondurilor. Dacă acest lucru nu se va intampla, România nu-şi va respecta din nou angajamentele faţă de instituţiile europene, ceea ce înseamnă cu adevărat, umilinţă! Restul poveştilor despre umilinţe sunt simple repetiţii de teatru ieftin, exersate în faţa cetaţeanului umilit de preşedintele jucător! Ca să nu mai vorbim de iminenta dezangajare a fondurilor structurale ca pedeapsă a incompetenţei guvernărilor PDL-UDMR-UNPR!”
