Cu siguranță cei care aveți câte un dulap sau o cutie cu „vechituri”, printre acele lucruri se găsesc și ziare, reviste, almanahuri dinainte sau din anii ’90, „hârțoage” păstrate de dragul amintrilor.
Zilele trecute, răscolind un pic mai mult prin dulapul cu vechituri al bunicii am redescoperit o mică parte din ceea ce însemnau, atunci, ziarele și revistele postdecembriste. Copil fiind, atunci, nu înțelegeam prea multe din acele hârtii cu litere și poze frumos aranjate, dar în timp, când ideea de a afla informații noi a prins contur, m-am apropiat din nou de ele, de „hârtiile din dulapul cu vechituri”.
De ce m-am apropiat tot de ele, cu toate că între timp au apărut altele, mai noi, mai colorate, mai frumoase? Cu ele mi-am petrecut copilăria, ele au fost sursă de inspirație pentru multe dintre hainele pe care le-am purtat și nu numai.
Mi-a trecut prin fața ochilor și prin mână o varietate mare de publicații, de la reviste pentru copii, ce se găsea atunci, până la almanahuri, ziare, integrame, rebusuri, reviste de cultură și nu numai. Pentru toate am avut interesul de a le descoperi.
Revenind la dulapul cu vehituri al bunicii, un loc pe care, după cum am concluzionat în urma răscolirii de zilele trecute, e cazul să îl cercetez mai bine, am găsit câteva pagini dintr-un ziar și două reviste; pagini care, mai demult, mi-au scăpat un pic printre degete și nu le-am citit. Sau, dacă le-am citit, eram mult prea mică și nu le puteam înțelege. La câțiva anișori, cât aveam atunci când au fost publicate, cu siguranță nu prindeam nimic din acele rânduri, limbajul fiind pentru mine unul prea „de oameni mari”. După aceea, apărând altele, paginile respective mult timp au rămas uitate acolo, lângă alte lucruri. Uitate până în urmă cu câteva zile când m-am hotărât să redeschid sertărașele cu amintiri.
Și le voi redeschide în continuare…
