Uniunea Europeană analizează scenarii de criză în care un atac hibrid de amploare ar putea provoca numeroase victime pe teritoriul unui stat membru. Ambasadorii celor 27 de țări au purtat, în ultimele săptămâni, discuții confidențiale privind măsurile care ar trebui adoptate într-o asemenea situație. Potrivit unei investigații POLITICO, îngrijorările au crescut după o serie de incidente de securitate, inclusiv descoperirea unei drone încărcate cu explozibil pe aeroportul german din Leipzig. În paralel, între capitalele europene au apărut divergențe privind atribuțiile Uniunii Europene și ale NATO în gestionarea unei eventuale crize.
Europa își intensifică pregătirile pentru scenarii de securitate considerate până recent puțin probabile. Potrivit informațiilor obținute de POLITICO de la cinci diplomați și oficiali europeni, reprezentanții statelor membre discută despre modul în care instituțiile comunitare ar trebui să reacționeze dacă un atac hibrid ar provoca moartea mai multor cetățeni europeni.
Consultările s-au desfășurat inclusiv în format restrâns, fără telefoane mobile sau asistenți, tocmai din cauza caracterului sensibil al informațiilor analizate.
Incidentul de la Leipzig a amplificat temerile europenilor
Unul dintre evenimentele care au determinat intensificarea discuțiilor a fost descoperirea, în luna august, a unei drone încărcate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, Germania.
Potrivit surselor citate, incidentul a ridicat întrebări serioase privind capacitatea Europei de a preveni și gestiona atacuri care ar putea produce pierderi de vieți omenești.
„Trebuie să fim pregătiți pentru un eveniment grav”, a declarat un diplomat european de rang înalt, citat de POLITICO.
Acesta a avertizat că incidentul din Germania demonstrează că un eveniment cu numeroase victime nu poate fi exclus.
În cadrul reuniunilor recente, ambasadorii UE au analizat posibilitatea mobilizării rapide a echipelor de intervenție, alocarea unor fonduri europene pentru statul afectat și coordonarea comunicării publice în timpul unei crize.
Rusia, indicată de oficialii europeni drept principala sursă a amenințărilor hibride
După declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, instituțiile europene au acuzat în repetate rânduri Rusia că desfășoară operațiuni de sabotaj, atacuri cibernetice și alte acțiuni clandestine împotriva statelor membre.
Aceste activități sunt încadrate în categoria amenințărilor hibride, care combină metode convenționale și neconvenționale pentru destabilizarea unui adversar, fără declanșarea formală a unui conflict militar.
Printre incidentele menționate în relatarea POLITICO se numără atacuri cu drone în Marea Neagră, un incendiu suspect la o instalație de comunicații din Polonia și presupuse tentative de introducere a unor dispozitive incendiare în rețele logistice europene.
În cazul incidentelor individuale, responsabilitatea și circumstanțele exacte trebuie stabilite prin investigații, nefiind suficientă simpla încadrare a acestora în categoria amenințărilor hibride.
Michael McGrath, comisarul european pentru justiție, a declarat că democrațiile europene se confruntă cu amenințări tot mai numeroase și că instituțiile UE încearcă să îmbunătățească sistemele de detectare și avertizare timpurie.
Un atac cu victime ar putea declanșa o criză majoră între UE și NATO
Una dintre cele mai dificile întrebări analizate de diplomați este cine ar trebui să coordoneze răspunsul în cazul unui atac hibrid soldat cu numeroase victime.
Uniunea Europeană dispune de mecanisme de gestionare a crizelor, în timp ce NATO are responsabilități în domeniul apărării colective și al descurajării militare.
Problema apare atunci când un incident nu poate fi încadrat imediat drept atac militar, dar produce victime și generează presiuni pentru adoptarea unor măsuri de răspuns.
Oana Lungescu, fostă purtătoare de cuvânt a NATO și expertă asociată în cadrul institutului britanic RUSI, avertizează că suprapunerea responsabilităților ar putea întârzia reacția autorităților.
„Există riscul unei confuzii majore pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a explicat aceasta.
În opinia sa, NATO ar trebui să se concentreze asupra schimbului de informații și descurajării militare, iar Uniunea Europeană asupra intervențiilor civile și gestionării consecințelor.
Ursula von der Leyen propune un nou mecanism european de securitate
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dorește consolidarea capacității Uniunii de a reacționa coordonat în situații de urgență.
În discursul privind Starea Uniunii, aceasta a propus un protocol european de securitate pentru situații de criză.
Inițiativa ar urma să stabilească modalitățile prin care statele membre și instituțiile comunitare pot interveni rapid în cazul unor amenințări majore.
Totodată, este analizată posibilitatea înființării unui Consiliu European de Securitate.
Potrivit surselor POLITICO, aceste propuneri ar putea fi incluse într-o nouă Strategie Europeană de Securitate, a cărei prezentare este anticipată pentru începutul lunii noiembrie.
Nu toate statele membre susțin însă crearea unor structuri suplimentare.
Unii diplomați consideră că UE ar trebui să îmbunătățească mecanismele existente, în loc să înființeze instituții care ar putea complica procesul decizional.
Temeri privind scurgerile de informații confidențiale
Un alt subiect sensibil îl reprezintă securitatea informațiilor discutate la nivelul instituțiilor europene.
Potrivit diplomaților citați de POLITICO, unele guverne sunt reticente în a transmite informații extrem de sensibile în cadrul reuniunilor UE, de teamă că acestea ar putea ajunge în afara cercului oficial.
Îngrijorările sunt amplificate de relatările privind presupusa divulgare către Rusia a unor informații din discuțiile europene.
Un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic a declarat că guvernul său privește cu rezerve schimbul de informații sensibile în anumite formate europene.
În aceste condiții, unele capitale preferă utilizarea canalelor securizate ale NATO pentru informațiile cu implicații militare importante.
Ce mecanisme ar putea fi activate în cazul unui atac
Uniunea Europeană dispune deja de instrumente pentru gestionarea situațiilor de criză.
Unul dintre acestea este mecanismul IPCR, destinat coordonării răspunsului politic la crize majore.
Acesta permite organizarea unor reuniuni de urgență și implicarea experților din instituțiile europene, NATO, ONU sau alte organisme internaționale.
Există și clauza de asistență reciprocă prevăzută de articolul 42 alineatul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Aceasta a fost invocată de Franța după atentatele teroriste din noiembrie 2015, inclusiv atacul de la sala de concerte Bataclan.
În cazul unui viitor atac hibrid, statul afectat ar avea un rol central în stabilirea răspunsului și în solicitarea sprijinului internațional.
România, parte a mecanismelor europene de securitate
Discuțiile desfășurate la Bruxelles privesc direct și România, în calitate de membru al Uniunii Europene și al NATO.
Poziționarea geografică la Marea Neagră și vecinătatea cu Ucraina conferă României un rol important în arhitectura de securitate a flancului estic.
În eventualitatea unui incident hibrid major, autoritățile române ar trebui să coordoneze răspunsul național cu mecanismele europene și euroatlantice relevante.
Acest lucru presupune cooperare între structurile de securitate, instituțiile responsabile de gestionarea situațiilor de urgență și autoritățile civile.
Discuțiile europene nu reprezintă însă o avertizare că un atac asupra României ar fi iminent, ci fac parte din pregătirile pentru scenarii de risc.
Europa încearcă să se pregătească înaintea unei tragedii
Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, consideră că intensificarea amenințărilor ridică riscul producerii unor incidente cu victime, fie intenționat, fie accidental.
Specialiștii subliniază că pregătirea la nivel european trebuie completată de capacitatea fiecărui stat de a-și proteja populația și infrastructura critică.
În același timp, rămâne deschisă dezbaterea privind delimitarea atribuțiilor dintre Uniunea Europeană și NATO.
Concluzia discuțiilor relatate de POLITICO este că instituțiile europene încearcă să anticipeze o criză majoră, înainte ca aceasta să se producă. Principala provocare nu este doar identificarea amenințărilor, ci și asigurarea unui răspuns rapid, coordonat și eficient, într-o situație în care fiecare minut ar putea conta.
