6 noiembrie 2014-cea mai blestemată zi din viaţa omului care a condus destinele piteştenilor aproape un sfert de veac. În acea zi fatidică, Tudor Pendiuc avea să fie adus la DNA Bucureşti pentru a fi audiat într-unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie care au zguduit Piteştiul, cel privind privatizarea transportului local de călători. Stabilindu-se un prejudiciu de peste 5 milioane de euro, procurorii DNA au hotărât reţinerea acestuia pentru 24 de ore. O zi mai târziu, acesta şi-a prelungit şederea după o hotărâre a Tribunalului Bucureşti.
Arestul la domiciliu, hotărât câteva zile mai târziu, a durat puţin, Pendiuc nerezistând să ia legătura, telefonic, cu părţi din dosar. S-a întors în burta CRAP-ului, cunoscut oficial ca Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv. Când mulţi credeau că Pendiuc va ieşi de la Primăria Piteşti cu picioarele înainte, iată că destinul crud a făcut ca acesta să-şi petreacă sărbătorile de iarnă într-un beci infect.
,,Mă uitam la televizor şi aflam ce noi colegi ne vor aduce aici!’’
CRAP! Centrul pentru Reţinere şi Arest Preventiv, aflat în subordinea Inspectoratului General de Poliţie, din Bucureşti, ,,găzduieşte’’ aproximativ 200 de persoane suspecte de diferite infracţiuni. De foarte multe ori, la preventiv se află şi 270 de inşi, obligându-i pe infractorii mai slabi să doarmă şi câte 2 într-un pat lat de 60 de cm. ,,Poţi găsi acolo, frate, de la foşti şefi din Poliţie, primari, şefi de consilii şi prefecţi, până la ultimii găinari, să nu mai vorbim de ăia cu ,,mortăciuni’’ (n.r.-criminali)… Toţi eram din ăştia care fusesem arestaţi preventiv. De când au început ăştia cu arestările în politică, ne uitam la televizor şi intuiam, de multe ori făceam pariu, pe cine vor aresta şi în ce cameră de-a noastră va sta cutare. Practic, de la Pro TV aflam ce colegi ne vor aduce aici! Aşa s-a întâmplat şi cu Duicu (n.r-fostul şef al CJ Mehedinţi), şi cu şeful Poliţiei Turnu Severin, cu Cocoş, Pinalti… Când am văzut scandalul la televizor (n.r.-sursa noastră, aflată în prezent în arest la domiciliu, a fost închisă la CRAP din vară şi până la jumătatea lunii decembrie, fiind învinuit de trafic de marijuana) în care era implicat şi primarul oraşului în care m-am născut, eram sigur că se va lăsa cu cătuşe. Nu a fost luat singur, dar a avut o cameră de VIP-uri, faţă de Vişoiu, ăla de la care luase şpagă,’’ne-a declarat tânărul.
Pendiuc juca table cu Mircea Băsescu
În cele şase luni de arest preventiv, tânărul nostru, care a ţinut să i se protejeze anonimatul, a văzut intrând pe uşile celulelor o grămadă de politicieni de top din ţară. Cei mai mulţi dintre ei erau cu ochii stinşi, în ultimul hal din punct de vedere psihic. ,,Se vedea pe feţele lor că au căzut de sus… Probabil, cu o zi înainte, nimeni nu le ajungea la nas… Ajunseseră, frate, să stea printre şutitori şi criminali, nici nu ştiau ce să facă! De exemplu, îl aduseseră la noi pe primarul de la Rădăuţi (n.r.-Aurel Olărean). Noi, ăştia din cameră, inclusiv un criminal, ne-am gândit să îl luăm la mişto atunci când l-au adus! Eu urlam că am fost băgat că l-am f.. pe unul în cur! Ţiganul de la mine din cameră, cu o crimă la activ, spunea că i-a scos unuia limba prin gât, ceilalţi făceau la fel, chit că ajunseseră acolo pentru altceva! Cam aşa se întâmplă când ajunge unul nou, ne plăcea să îl speriem, mai ales dacă era din lumea bună… Ajuns la uşa celulei, cu gardianul după el, primarul urla de disperare că el nu e periculos şi că nu merită să stea cu ultimii criminali… Gardianul, poreclit de noi Băsescu pentru că era chelios, i-a făcut brânci înăuntru. L-am speriat un pic (râde), dar nu a păţit nimic cu noi,’’ spune, amuzat, tânărul.
În toamnă, avea să ajungă în burta CRAP-ului, de fapt nişte beciuri infecte ale IGP, pe vremuri celule destinate deţinuţilor politici, amenajate în grabă pentru a găzdui o puzderie de infractori contemporani din toate sferele societăţii, o parte din lotul Pendiuc. ,,În primele zile, abia era conştient de ceea ce i se întâmplă, plângea deseori, mai ales când intra în contact cu alţi deţinuţi, din celelalte camere. Faţă de alţii, Pendiuc stătea la o cameră de VIP-uri, cu doar 4 paturi, celebra cameră 3. Îi avea colegi de celulă, la venirea sa, pe Mircea Băsescu, pe procurorul DIICOT din Tulcea, Victor Grigoraş, acuzat că a luat şpagă o oaie, şi Mădălin Dumitru de la Primăria Capitalei, acuzat tot de luare de mită. După câteva zile, şi Pendiuc a început să socializeze, să plângă mai puţin… Chiar ajunsese să joace table cu fratele lui Băsescu şi cu alţi deţinuţi,’’a mărturisit tânărul nostru.
Dacă Pendiuc a nimerit pe cameră cu oameni, să le spunem, din lumea bună, nu aşa s-a întâmplat cu mituitorul său, Valentin Vişoiu, patron al Conarg şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din Piteşti. Conform sursei noastre, Vişoiu s-a aflat în camera 8, o cameră unde stăteau, pe câţiva metri pătraţi, nu mai puţin de 12 deţinuţi. Printre colegii lui Vişoiu se numărau doi criminali, dar şi un ,,găinar’’, amărât care intrase la preventiv pentru furtul unei baterii de maşină. Dacă ştia, săracul, că alături de el, la câţiva metri distanţă se aflau oameni care au furat, împreună, miliarde de euro…
,,Duicu schimba des camerele, Pinalti-un jeg de om!’’
Nu au scăpat de observaţia atentă a tânărului nostru nici alţi baroni locali cu mari probleme în justiţie. Fiind un sistem închis, la propriu, nu era greu să afli ce comportament avea unul sau altul dintre cei reţinuţi. ,,De exemplu, Duicu, care avea nişte picioare groase cât buşteanul, nu era deloc sociabil, la foarte scurt timp cerea să i se schimbe camera, se certa mereu cu toată lumea… Cât despre Pinalti (n.r.-primarul de la Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan), pot spune că era un bulangiu, un jeg de om! Prefera, decât să dea mâncarea care nu îi trebuia unor deţinuţi săraci, să o arunce! Se uita de sus la toată lumea, se credea Dumnezeu. Toţi ceilalţi oameni cu bani, inclusiv noi, cei din zona medie, să spunem, mai donam un pateu, ceva, el îşi arunca şi brânza… Dorin Cocoş, un alt fost coleg, a fost însă de nota 10, la fel cum au fost şi alde Pendiuc sau Vişoiu, care ofereau alimente şi diferite lucruri deţinuţilor săraci,’’ mărturiseşte tânărul.
Oamenii cu bani, printre şobolani
Dacă la capitolul mâncare şi ţigări deţinuţii nu aveau mari probleme, indiferent de starea socială, ţinând cont că în majoritatea camerelor se aflau oameni potenţi, care nu aveau probleme să ofere un pateu sau o ţigară, nu aşa se poate spune despre condiţiile generale de detenţie. ,,Locul pentru a ieşi la aer avea doar câţiva metri pătraţi. Practic, când ieşeai să te înviorezi, puteai face doar câţiva paşi, era ca o carceră mai mare… Iar de şobolani ce să spun? Erau în camere, erau pe hol, erau peste tot, dracu’ ştie cum ajungeau acolo! Probabil, veneau prin canalizări, atraşi de beciul ăla! Am avut, cu toţii, mari probleme cu şobolanii! Cât despre mâncare… bine că primeam, aproape toţi, de acasă! Iar cei care nu aveau pe cineva, mai luau de la noi, ăştialalţii! În primele trei zile, când nu am avut voie să primesc vizite, am fost obligat să mănânc lăturile lor, făcute la cantina de la Rahova: varză fiartă, fasole care îţi ronţăia între dinţi şi speranţa că a doua zi aveai să primeşti o vizită.’’
