Cititor, privitor și călător în timp, astăzi împart din nou cu tine o poveste despre un loc interesant. Așa că, te rog să iei un loc și să citești rândurile care urmează!
Să fie, cred, vreo două săptămâni de când nu am mai plecat prin împrejurimi și am ales să vizităm, atât cât ne-a permis timpul, un loc aparte, un loc unde, pentru un moment, ai sentimentul că te afli într-un muzeu în aer liber. Numai că, muzeul nu este unul obișnuit, ci unul al monumentelor funerare.
Cum se numește acest loc aparte, situat în București, și de ce există nenumărate motive pentru a-l vizita, îți voi spune în rândurile de mai jos.
„Decor de doliu funerar, sicrie de plumb, negru profund, marș funebru…”, ar creiona, în cuvinte, poetul drag sufletului meu, acest loc minunat cum este CIMITIRUL ȘERBAN VODĂ sau, cum mai este cunoscut publicului larg, CIMITIRUL BELLU din București.
Construit între anii 1852-1858, Cimitirul Bellu ne poartă printr-o călătorie cu puternic impact vizual și emoțional încă de la primii pași făcuți pe aleile sale: rând pe rând mormintele cu arhitectură deosebită parcă se deschid, fiecare vrând să ne șoptească o poveste pusă de-o parte doar pentru noi, doar pentru cei care pot înțelege, atât cu ochii cât și cu sufletul, frumusețea unui astfel de loc.
Odată ce începi să înaintezi pe aleile înguste, printre cripte, cavouri, morminte și mausolee vechi, nu se poate să nu remarci multitudinea de stiluri arhitecturale în care au fost construite locurile celor care au plecat în călătoria cea fără de întoarcere.
Pâna la existența acestui cimitir-muzeu, locuitorii orașului obișnuiau să îi îngroape în curțile bisericilor pe cei adormiți. Aceasta s-a întâmplat până spre jumătatea secolului al XIX-lea.
Cele câteva cimitire deja existente, erau pentru a-i îngropa pe cei săraci, pe oamenii considerați „de rând” sau pe cei decedați în urma diverselor molime. Deoarece voiau să țină pasul cu lumile moderne, în anul 1831 legiuitorii din București vor desființa acele cimitire mărginașe. Totodată, în anul 1831, a fost hotărâtă „LEGIUIREA PENTRU ÎNMORMÂNTĂRILE DIN AFARA ORAȘULUI.
21 de ani mai târziu, în 1852 însă, este convocată Comisia Sfatului Orășenesc pentru a discuta despre posibila creare a altor cimitire în afara zonei Bucureștiului, unul dintre ele fiind situat chiar pe ulița Șerban-Vodă, în zona grădinii cu portocali a baronului Barbu Bellu (1825-1900). Acesta, la vremea respectivă era Ministrul Cultelor și Justiției.
Terenul cu o suprafață de 15 hectare a fost donat, de către Barbu Bellu, Sfatului Orășenesc. La data de 26 noiembrie 1852, ia hotărărea de a începe lucrările pentru ceea ce avea să devină, mai târziu, ANSAMBLUL CIMITIRUL ȘERBAN VODĂ – BELLU. Planurile după care se va desfășura lucrarea ce includea și construire unei capele pe locul unde cândva fusese BISERICA LUI BELLU CEL BĂTRÂN, au fost întocmite de arhitectul Alexandru Orăscu.
Interiorul acesteia va fi pictat de Constantin Lecca.
În anul1855, spre toamnă, terenul începea să fie amenajat, iar începând cu anul 1856 vor avea loc primele înmormântări. Cu tote acestea, însă, funcționare a legală a cimitirului va începe abia în luna septembrie a anului 1858.
1859 este anul când Guvernul va aplica legea privind mutarea decedaților înhumați în alte locuri din oraș și reîhumarea lor în noul cimitir.
De organizarea Cimitirului Bellu se va ocupa C. A. Rosetti, inițiativa aparținându-i. Acesta a fost și primul concesionar, potrivit unor documente existente în Arhiva Cimitirelor. În luna noiembrie a anului 1859, Rosetti va cumpăra un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. Au urmat, apoi, scriitorul Cezar Bolliac. Acesta, în 1860, o va înmormânta aici pe soția, Aristița.
Autoritățile Municipale ale Bucureștiului vor prelua CIMITIRUL BELLU în anul 1862, moment în care, vechea capelă va fi dărâmată iar în locul ei, la hotărârea primarului de atunci, Pache Protopopescu, se va pune piatra de temelie pentru una nouă. Acesta din urmă, va fi construită în stilul Catedralei din Karlsbad. Picturile din interior, au purtat inițial semnătura lui Mihail Popp. Ulterior, de acest segment se vor ocupa și pictorii DIMITRIE BELISARIE și ARTHUR VERONA.
În anul 1859, suprafața Cimitirului Bellu era de 17 hectare. În timp, a fost extins, iar la momentul actual suprafața sa este de 28 de hectare.
Din 2010, a fost declarat monument istoric și figurează pe LISTA MONUMENTELOR ISTORICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu NR. CRT 22438 și codul de identificare cod LMI B-IV-a-B-20118.
De-a lungul timpului, în Cimitirul Bellu au fost înmormântate numeroase persoanlități marcante ale României (actori, scriitori, jurnaliști, savanți, medici, poeți s.a.m.d.)
Dintre cei înmormântați în Cimitirul Bellu, amintim:
- Andrei Blaier (1933-2011) – regizor și scenarist
- Aristide Demetriade (1872-1930) – actor și regizor de film
- Angela Moldovan (1927-2013) – cântăreață de muzică populară
- Alexandru Odobescu (1834-1895) – scriitor, arheolog și politician, membru al Academiei Român
- Alexandru Tocilescu (1946-2011) – regizor de teatru și film
- Aurel Vlaicu (1882-1913) – inginer, inventator și aviator, membru al Academiei Române
- Alexandru Vlahuță (1858-1919) – scriitor, membru al Academiei Române
- Alexandru D. Xenopol (1872-1920) – istoric, filozof, enonomist, sociolog și scriitor, membru al Academiei Române
- Alexandru N. Lahovari (1841-1897) – politician român
- Anghel Saligny (1854-1925) – academician, inginer constructor, ministru și pedagog român
- Alexandru Bocăneț (1944-1977) – regizor de film român
- Alice Săvulescu (1905-1970) – botanistă română
- Ana Aslan (1897-1988) – medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 – 1988)
- Alfred Alessandrescu (1893-1959) – compozitor
- Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) – compozitor
- Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) – enciclopedist, scriitor, filolog, lingvist, jurist, folclorist, publicist, istoric, politician și membru al Academiei Române
- Bogdan Stanoevici (1958-2021) – actor și politician
- Barbu Catargiu (1807-1862) – jurnalist și politician român
- Bogdan Baltazar (1939-2012) – economist și bancher român, fost director al BRD între 1998-2004
- Barbu Vlădoianu (1812-1876) – general
- Bibescu Gr. Basarab Brâncoveanu (1826 – 1886) – prinț
- Carol Benesch (1822 – 1896) – arhitect de origine austriacă
- Cosma Brașoveanu (1935-1981) – actor
- Constantin Cândea (1887-1971) – chimist și profesor universitar, rector al Universității Politehnice din Timișoara, membru al Academiei de Științe din România
- Cornel Fugaru (1940-2011) – compozitor și cântăreț
- Constantin Lecca (1807-1887) – pictor, tipograf, editor, scriitor, traducător și pedagog
- Costache Olăreanu (1929-2000) – scriitor
- Cincinat Pavelescu (1872-1934) – poet
- Camil Petrescu (1894-1957) – poet, prozator și dramaturg, membru al Academiei Române
- Cezar Petrescu (1892-1961) – scriitor, traducător și jurnalist, membru al Academiei Române și mulți alții.
Cimitirul Bellu este locul unde, odată ajuns, ca privitor și căutător de frumos, rămâi impresionat, la modul cel mai plăcut, de multitudinea de monumente construite în diverse stiluri arhitecturale.
Drag călător și privitor în timp, dacă pașii tăi se vor opri, vreodată, prin acest loc, cu siguranță nu vei putea rămâne indiferent la frumusețea mausoleelor unde se odihnesc familiile CANTACUZINO, GHEORGHIEFF, ASSAN.
Foto: OTILIA BERCARU – arhivă personală – TOATE DREPTURILE REZERVATE
