Până când ajung să fie expuse în muzee, obiectele istorice, animalele sau obiectele de artă trec prin procese de restaurare extrem de migăloase, iar oamenii care au pe mână aceste exponate sunt ca nişte chirurgi ai istoriei. Restauratorii, fie ai obiectelor din metal, lemn sticlă, textile, hârtie, ceramică, pictură sau animale împăiate, au o sarcină extrem de grea. Uneori trebuie să lucreze ani de zile pe un obiect pentru a-l readuce la lumină. În Argeş există oameni specializaţi pentru acest fel de muncă, care şi-au obţinut atestatul ca restauratori după o perioadă de practică egală cu aceea a medicilor rezidenţi. Despre câştigurile pe care le au aceşti oameni aproape că nu merită să amintim, salariul oferit într-o instituţie de stat fiind puţin peste cel mediu pe economie. Ceea ce fac, fac practic numai din şi cu pasiune.
„Lemnul” istoric trece prin mâinile lui
Flaviu Luigi Şuta a studiat la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Piteşti, este din Carei, „strămutat” la noi, şi este restaurator al obiectelor din lemn din anul 1995. Tainele restaurării lemnului le-a învăţat singur şi în timp, muncind efectiv ani de-a rândul cu lemnul. Iniţial s-a angajat în domeniul tâmplăriei fără nici un fel de ruşine faţă de muncă, pentru că nu a fost lăsat să meargă la facultatea de arte. A fost calea pe care el a ales-o pentru a învăţa. Şi a reuşit, fiind acum un foarte priceput restaurator, angajat al Muzeului Judeţean Argeş. „Noi suntem, practic, nişte călători în timp. Trebuie să înţelegem viaţa trecută a acelui obiect şi să încercăm să i-o redăm pe cât posibil. Este o muncă de fineţe, care ţine de talent, răbdare şi învăţare continuă. Un restaurator trebuie să ştie absolut totul despre un obiect. Cum toate denumirile şi chestiuni care ţin de tehnica lemnului erau în germană, aşa am învăţat şi această limbă”, povesteşte Luigi.
Pian Bluthner, scos la lumină
Una dintre lucrările foarte importante realizate de către Luigi este restaurarea pianului Bluthner, care datează din anii 1910-1911 şi era practic „aruncat”, zgâriat şi uitat în holul fostei clădiri a Liceului de Artă „Dinu Lipatti”. De asemenea, aparatul foto din 1858, marca Goldmann, din patrimoniul Muzeului Judeţean Argeş, este restaurat tot de el, iar trăsura din holul clădirii instituţiei a fost refăcută în nu mai puţin de trei ani de lucru, mare parte din sarcină revenindu-i lui. „Trăsura a fost desfăcută în nu mai puţin de 300 de piese. Aparţinea uni preot din Bârla şi a fost donată Muzeului Judeţean Argeş. La ea au lucrat practic toţi restauratorii muzeului”, explică Luigi.
