Un dialog printre şerpi, cu nemţii de la „Anaconda”
De vreo două zile au venit pe la noi prin târguşor nişte germani care fac o expoziţie cu reptile. Un şarpe cu două capete, o broască ţestoasă după acelaşi model şi multe alte reptile şi păianjeni fac parte din „ograda” nemţilor. Oamenii şi-au pus afişe prin oraş, să anunţe marea expoziţie, iar angajaţii de la Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului s-au prezentat repejor la germani să le ia banii pe aceste spaţii de afişaj.
Probabil cu toţii cunoaşteţi schiţele lui Caragiale, acelea în care personajele vorbesc aceeaşi limbă însă nu se înţeleg mai rău ca după căderea Turnului Babel. Cam aşa s-a desfăşurat şi întâlnirea dintre nemţi şi angajaţii de la patrimoniu. Nemţii nu vorbeau româneşte nicio boabă, iar românaşii noştri nu „parleau” nicidecum vreo limbă internaţională (româna încă nu este de circulaţie internaţională, din păcate). Dacă nu erau de faţă şi nişte jurnalişti vorbitori de limba engleză, funcţionarii Primăriei ar fi vorbit cu nemţii până îi dureau mâinile şi tot nu se înţelegeau om cu persoană.
Iată cam cum s-a desfăşurat dialogul:
Funcţionarul: „Suntem de la Primărie. Vorbeşte cineva româneşte?”
Ş neamţii se uitau lung şi inocent, cu ochii lor albaştrii… „English please!”
Funcţionarul: „De la Primărie… pentru afişele din oraş…”
Neamţul: „I dont understand!” (Nu înţeleg!)
Funcţionarul: „Trebuie să plătiţi pentru afişe!”
Neamţul: „… AAA, Premaria…”, îşi aminteşte germanul că a mai auzit acest cuvânt.
Intervin jurnaliştii: (funcţionarii de la Primărie deja transpiraseră de la cât dăduseră din mâini, cât mai englezeşte posibil): „Vă traducem noi!” şi le explică nemţilor în limba engleză cum stă treaba, că au de dat nişte bani pentru afişele pe care le-au postat în oraş. Ar fi fost culmea să le spună exact şi cât. Dacă la partea de limbi străine stau de la foarte prost în jos, nici cu calculele nu sunt foarte bine puşi la punct. Funcţionarul se chinuie puţin lăuntric să dea un răspuns, mai transpiră niţel şi răspunde: „Cam 20 de lei pe lună pe metrul pătrat. Trebuie să vină la noi să le calculăm!” (la faţa locului nu se putea că nu aveau numărătoarea la ei). I-a lămurit tun pe nemţi că doar nu calculase nimeni exact până la acea oră cât au oamenii de plată.
Episodul doi… la birou
Pentru că nu veniseră cu calculele făcute şi cu temele gata de acasă, pentru că afară era căldură mare şi exprimarea le este dificilă chiar şi în limba română, nu mai vorbim de engleză, funcţionarii le-au scris adresa şi numerele de telefon ale Serviciului de Exploatare a Patrimoniului. Aşa că nemţii trebuie să vină pe la ei şi să lămurească această problemă. Am fi tare curioşi să vedem cum va decurge acest episod doi al dialogului, la biroul serviciului Primăriei. Că tot am intrat în Uniunea Europeană de nişte ani şi, din greşeală sau în mod intenţionat, nişte străini mai vin pe la noi prin ţară, nu ar fi bune şi nişte cursuri de limba engleză pentru angajaţii din structurile administrative!?
