Marţi a avut loc, la sediul CSM, adunarea genarală anuală prilejuită de alegerea noii conduceri. Acest eveniment a generat şi prima participare oficială a preşedintelui Klaus Iohannis la o astfel de manifestare. Potrivit Constituţiei, preşedintele Iohannis a prezidat lucrările şi a ţinut un speach memorabil. Discursul a fost scurt, dar catastrofal. Proaspătul ales s-a aşezat la masa prezidiului, a scos din buzunar nişte hârtii asemănătoare cu copiuţele de la BAC şi şi-a început pledoaria, silabisind cu greutate mâzgălelile oferite de laboratoarele de creaţie păstorite de primul sfătuitor prezidenţial, Dan Mihalache, căruia, dintr-o eroare impardonabilă, i s-a spus cândva ,,domnul Mahalache’’.
Primul punct atacat de preşedinte a fost starea Justiţiei autohtone. În acest context, fostul primar al Sibiului a susţinut că Justiţia nu trebuie, în niciun caz, să devină o supraputere şi că ea ar trebui să revină, probabil, la situaţia de dinainte de primul mandat al lui Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, preşedintele tuturor românilor a sesizat faptul că sistemul judiciar din România a devenit cam îndrăzneţ, atingând în aroganţa şi autosuficienţa sa, activitatea unor persoane intangibile din administraţia centrală şi locală. Aşadar, dragi magistraţi, lăsaţi-o ceva mai moale cu entuiziasmul vostru anticorupţie şi nu vă mai permiteţâi să cercetaţi şi condamnaţi pe oricine, aşa cum vi se năzare vouă, fără să ţineţi seamă de valoarea şi poziţia socială a ocupanţilor celorlalte două puteri din stat!
Mesajul a fost clar, fără ambiguităţi şi subtilităţi semantice. Neridicând nicio secundă ochii din fiţuicile de pe masa CSM, distinsul preşedinte a ajuns cu greu, e adevărat, la a doua mare secţiune a discursului său. Aici s-a făcut vorbire şi s-au trasat sarcini cu privire la escamotarea scurgerilor de informaţii din dosarele aflate în cercetare penală către presă. În acest punct, elocinţa preşedintelui a atins apogeul. Îngăimând cu mare aplomb elucubraţiile clocite în cabinetul lui Mahalache, preşedintele a înfierat cu mânie proletară reaua credinţă a unor magistraţi care îşi permit să ofere informaţii secrete din dosarele de cercetare penală către ziariştii avizi de ,,sânge de demnitari infractori’’.
Absolut fals, domnule proaspăt preşedinte! Ceea ce au numit penalii din jurul dvs ,,scurgeri din dosare’’, sunt informaţii oficiale, obţinute prin mijloace legale de către marii duşmani ai celor ce vă înconjoară, jurnaliştii. Toate informaţiile şi interceptările transcrise, apărute în presă, provin din documentele devenite publice, după ajungerea în instanţă sau în Parlament, a referatelor întocmite de procurori în solicitările lor către cele două instituţii amintite. Eu nu cunosc niciun caz de scurgeri de informaţii nedestinate publicităţii din dosarele, prea multe la număr, ale demnitarilor infractori, fără ca acestea să fie cercetate de organele în drept. Probabil, preşedintele Iohannis a stat cândva prea aproape de penalii din megapartidul liberal şi a tras cu urechea la văicărelile acestora, fără să-şi propună să verifice dacă lucrurile stau chiar aşa cum invederau inftractorii cu pricina. În această fază a discursului preşedintelui am fost martori la o formulare verbală cel puţin bizară.
A citit preşedintele, la un moment dat, sintagma ,,exotism mediatic’’. Numai necunoscătorii nu au realizat că expresia cu pricina izvorăşte din creaţia metaforică a unui consilier infatuat şi că ea mirosea, al dracului de tare, a mahalachism (să fiu iertat pentru barbarismul folosit, dar m-a prins valul găselniţelor semantice). Şi a mai trecut un timp şi preşedintele a ajuns la indicaţia preţioasă potrivit căreia CSM ar trebui să-şi fixeze ca deziderat suprem eliminarea MCV din practica Comisiei Europene.
Audienţa n-a auzit însă nimic cu referire la pleiada de infractori din PNL, apăraţi de braţul legii de către colegii lor parlamentari care n-au admis ca Justiţia să le cerceteze faptele incriminate. Aici, dacă preşedintele ar fi îndrăznit să ridice privirea din copiuţe şi ar fi spus, de capul lui, că parlamentarii nu ar trebui să îşi protejeze colegii hoţi şi corupţi, toate elucubraţiile debitate până atunci ar fi fost date uitării şi discursul prezidenţial ar fi fost unul chiar demn de un lider democrat, dar nu a fost să fie aşa şi penalii din jurul ,,suveranului’’ şi-au frecat mâinile de placer, iar Relu Fenechiu însuşi a ticluit o scrisoare de mulţumire pentru preşedinte în care mai că îi venea să ceară despăgubiri morale pentru lunile de detenţie în care a fost aruncat de justiţia băsistă ticăloasă. Chiar Relu Fenechiu în persoană şi-a exprimat deosebita satisfacţie şi stimă faţă de preşedintele vizionar care a cerut, cu atâta înţelepciune, eliminarea MCV şi schimbarea de atitudine a Justiţiei faţă de luptătorii din prima linie din războiul cu legea.
Domnule preşedinte, aţi pornit destul de bine pe drumul trasat de baronii marelui PNL, iar tăcerea dvs cu privire la infracţiunea comisă de prietenul Viorel în legătura cu ordonanţa de uz familial pentru exonerarea de răspundere pentru furt intelectual, sunt convins că nu a fost deloc întâmplătoare. E posibil ca, în câteva zile, să mai avem o surpriză cu o altă OUG care să cosmetizeze niţel prevederile legii incompatibilităţii. Cred că lumea a auzit de barter…
