Mihail Soare
Botezat, pesemne, de vreun iubitor de poezie şi poeţi, purtând acelaşi prenume cu mentorul său de la Jilava, bloggerul Năstase, Adrian Balaban Grăjdan a intrat ireversibil în conştiinţa publică, devenind emblematic pentru guvernarea instalată pe 7 mai.
Executivul lui Ponta a reuşit în cele o sută şi ceva de zile o sarabandă de realizări care aşează-n coadă toate pisicile Românicăi noastre dragi :
– Leul s-a depreciat cu 7% faţă de cursul de schimb euro/dolar, aruncând la mama naibii preţul energiei şi produselor de import, ratele populaţiei la creditele în monedă străină scumpindu-se şi ele cu minimum 7%, grevând asupra nivelul de trai al întregii populaţii.
– Investitorii străini fug de rup pământul, nivelul CDS (al costurilor la care sunt asigurate obligaţiunile suverane împotriva riscului de faliment pentru România) crescând cu 27,2% în ultimele luni, de la 345 puncte de bază în 27 aprilie 2012, la 439 puncte în 9 iulie 2012, conform Bloomberg. Este, de altfel, cea mai puternică deteriorare a CDS-ului în regiune.
– Isărescu ne spune că investiţiile străine directe au înregistrat o cădere de peste 45%, ajungând la 465 milioane de euro, faţă de 849 milioane de euro, cât s-a înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut.
– Valoarea restanţelor la bănci a ajuns la 24,7 miliarde lei. Comparativ cu 2011, ritmul de creştere a acestora este aproape dublu.
– Rata creditelor neperformante a ajuns la 12,52% în cazul creditelor în moneda naţională şi la 10,77% în cazul creditelor în valută.
– Deficitul bugetar depăşeşte nivelele asumate prin acordul cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană
– Rezervele internaţionale, inclusiv în aur, s-au diminuat drastic, cu 1,4 miliarde de euro, de la 38,5 miliarde de euro la 30 aprilie 2012, la 37,1 miliarde de euro la 30 iunie 2012.
Pe lângă toate acestea, atacul barbar la adresa justiţiei, celebrul referendum care a scandalizat cancelariile occidentale sau circul de la Educaţie cu patru miniştri în două luni (dintre care unul, Liviu Pop, absolut memorabil) au întregit imaginea unui veritabil guvern Grăjdan. Izolarea României, care a devenit exemplul clasic de „nu faceţi ca ei”, a venit ca un rezultat firesc, chiar dacă ea este negată cu vehemenţă bolşevică de cei care au generat-o. Au fost şi momente savuroase, unul dintre ele fiind legat de fuga pe furiş a lui Victoraş la Bruxelles, însoţit pe post de guvernantă probabil, de tot mai ofilitul în sondaje Crin.
Iar telenovela licitaţiei de privatizare a Oltchim, cu Dan Diaconescu în rolul investitorului strategic, a fost ceea ce lipsea pentru definitivarea acestui portret colectiv şi dacă urmările n-ar avea o încărcătură de o gravitate extremă, ar putea părea o comedie spumoasă. Dar despre asta, altă dată.
