Într-o Românie în care oportunismul și dublul discurs politic au devenit normă, Ionuț Moșteanu, deputat USR de Argeș și purtător de cuvânt al partidului, este un exemplu perfect al modului în care imaginea publică poate ascunde realități incomode, dacă nu chiar toxice pentru democrație.
Diploma „fantomă” și o promovare cu iz penal
Moșteanu a intrat în administrația centrală în 2016, ocupând funcția de secretar de stat în Ministerul Transporturilor. Numirea sa a fost făcută în baza unei presupuse diplome de studii superioare eliberate de controversata „fabrica de diplome” Bioterra – diplomă despre care s-a aflat ulterior că a fost anulată de Ministerul Educației, alături de multe altele emise de această instituție. Cu toate acestea, nimeni nu a anchetat dacă numirea în funcția de secretar de stat pe baza unei diplome nevalide a constituit fals în declarații, uz de fals, sau exercitarea fără drept a unei funcții publice. De ce? Simplu: pentru că Moșteanu era „de-al lor” și pentru că mai sunt și alții ca el.
Impus de la centru, absent local
La alegerile parlamentare din 2016, Ionuț Moșteanu a fost impus de la București, pe primul loc pe lista USR Argeș – o poziție eligibilă pe care și-a asigurat-o fără a avea legături reale cu județul sau cu electoratul local. Iar prezența sa în circumscripția electorală a fost, pe parcursul mandatelor, aproape inexistentă, cu excepția momentelor în care avea nevoie de imagine pentru un nou mandat. Practic, Argeșul i-a fost doar o trambulină electorală.
„Fără penali” – un brand folosit electoral
Campania „Fără penali în funcții publice” a fost inițiată de societatea civilă, nu de USR. Moșteanu și colegii săi nu au făcut altceva decât să paraziteze un demers legitim al cetățenilor, transformându-l într-o unealtă de câștig electoral. A fost o mișcare cinică și bine calculată, tipică pentru o formațiune care a devenit, treptat, o copie palidă a partidelor pe care pretinde că le combate.
Un partid confiscat de oportuniști
Moșteanu a fost și este parte din grupul care a acaparat USR-ul: Dan Barna, Cristian Ghinea, Cătălin Drulă, Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui – o grupare mai interesată de putere și influență internă decât de binele comun. În perioada în care a condus USR Argeș, Moșteanu a avut grijă să promoveze oameni obedienți, controlabili, alungând treptat membrii onești și competenți. Organizația a fost golită de conținut, până aproape de dispariție, supraviețuind mai mult din inerție.
Lasconi – folosită, trădată, sacrificată
Venirea Elenei Lasconi în USR, candidatul la Primăria Câmpulung și ulterior primar ales, a fost singura gură de aer proaspăt într-o organizație intoxicată. Imaginea și carisma ei au fost exploatate fără rușine de Moșteanu și gașca sa. De fiecare dată, el s-a afișat lângă Lasconi ca și cum succesele ei i s-ar datora lui. Apoi, când Lasconi a devenit liderul USR și candidata partidului la președinția României, cuțitul politic a fost înfipt fără ezitare în spatele ei.
Zilele trecute, Ionuț Moșteanu a fost cel care a anunțat, senin, retragerea sprijinului politic și financiar pentru Elena Lasconi, transformând-o într-un candidat abandonat de propriul partid. Ironia este că aceeași camarilă care a promovat-o, a folosit-o pentru scor electoral, a așteptat momentul să-i submineze candidatura și să revină la butoanele partidului, pozând în „curățători de criză”.
Un mandat câștigat pe imaginea altcuiva
Cât de ironic – și tragic – este faptul că Ionuț Moșteanu, cel care a orchestrat retragerea sprijinului pentru Elena Lasconi, îi datorează, în realitate, chiar ei un nou mandat de parlamentar? Fără Lasconi, USR Argeș era, practic, inexistent, o organizație aproape colapsată, părăsită de membri onești și lipsită de susținere publică.
A fost doar implicarea Elenei Lasconi – candidatura sa curajoasă la președinția României și valul de încredere populară generat de aceasta – cea care a resuscitat electoral filiala Argeș. Rezultatul? USR a reușit să obțină două mandate de parlamentar în județ, iar unul dintre ele i-a revenit, bineînțeles, tot lui Ionuț Moșteanu. Un mandat primit „la remorcă”, pe munca și reputația altuia.
Și cum a răsplătit această datorie? Prin trădare politică de cea mai joasă speță, prin scoaterea Elenei Lasconi din cursa prezidențială și aruncarea sa în neantul electoral, fără sprijin, fără fonduri, fără partid. Iar apoi, cu un tupeu specific celor care se hrănesc politic din imaginea altora, a ieșit senin în fața camerelor pentru a anunța „decizia colectivă”.
Cine este candidatul USR? Un independent!
Într-un gest care sfidează orice logică democratică, USR îl susține acum pe față pe Nicușor Dan – un candidat independent, în detrimentul propriului președinte de partid. Acest paradox nu face decât să confirme că principiile în USR sunt doar pentru afiș, iar Moșteanu este unul dintre cei care se ocupă de „aranjamentele din spate”.
Concluzie: Ionuț Moșteanu nu este un politician reformist. Este un oportunist rafinat.
Sub masca de „purtător de cuvânt al bunului simț” se ascunde o carieră construită pe favoruri politice, diplome false, trădări și calcule de imagine. Argeșul nu a fost decât o scenă temporară pentru cariera sa politică. Iar Elena Lasconi a fost doar un mijloc. Ionuț Moșteanu este imaginea politicianului care îmbracă haina noii politici, dar trăiește din reflexele celei vechi: putere, control și oportunism.
