Cat de idioți suntem uneori!
Ne agatam ca niste nemuritori de un loc de munca, de un salariu, de o porție în plus. Uitam sa mai trăim și ne mutam sufletele în bani, în mobila și LCD-uri. Si noi? Unde ne simțim bine?
Cu portia in plus, ne acoperim golurile pentru moment!
Bine zicea un mare om “trăiți ba, trăiți, ca de murit nu-i mare lucru.”
- Micul dejun e un bun prilej de a “construi” o noua zi superba, o dimineață cu spor pentru copii. Miros de omleta și pâine prăjită. Nu nervi, stres și plecat în graba pe ușa!
- Masa de pranz, trebuia sa fie un obicei răsfățat și senin, nu o misiune de care sa scapi rapid sa te reîntorci în graba “pe plantatie”.
- Cina era dedicata familiei altădată. Azi, e ca un ciclu ieftin și rapid, pentru a mai avea un pic de timp pentru alte zeci de e-mail-uri…
- Noaptea era pentru somn, nu pentru analiza zilei ce tocmai a trecut, nu pana la 4 dimineata, treaz, nervos și fără soluții.
Când se întâmplă toate acestea, sigur ești în cea mai mare capcana și sigur nu ești cel mai eficient om.
Crede-ma ca nu mai ești nici foarte apreciat.
Daca ai ajuns aici, ieși imediat și spune asa: “din motive personale, nu mai pot continua asa, îmi doresc altceva…si asta voi face!”
Si fa ceea ce-ti doresti cu toate riscurile. Ai o singura viata constienta!
Nu ai nevoie de regrete!
Iulian Costea
