La pas prin Bucureștiul înflorit: MAGNOLIA DE PE STRADA MAHATMA GANDHI

Bine te regăsesc, drag cititor, privitor, călător și iubitor de frumos! Știu, ti-am spus recent o poveste, dar astăzi revin cu o alta care să te bucure. Nu este despre case de mult uitate, ci despre Bucureștiul înflorit și colorat în alb, roz, mov sau galben. Acel București pe care îl vedem odată cu venirea primăverii. Un București a cărui frumusețe nu este îndelungată dar, atât cât este, reușește să ne încânte privirile și sufletele.

Urmărind de ceva timp imagini și postări, atenția mi-a fost captată de coroana impresionantă a unui arbore cu flori pictate în alb și roz delicat, aflat în curtea unei case misterioase. Spuneau, cei care au văzut-o, în articolele de pe bloguri, că pe lângă dimensiunile impresionante, frumosul arbore își întâmpină vizitatorii și cu un parfum minunat care te face, preț de câteva minute, să îți imaginezi că ești într-un decor de poveste nicidecum pe o stradă reală: MAGNOLIA DE PE STRADA MAHATMA GANDHI, NR.8 .

Deja în mintea mea un film începea să prindă contur, ceva mă făcea să vreau să descopăr acea frumusețe devenită deja muză și chiar atracție turistică, mai aparte, pentru cei foarte curioși care chiar ar fi în stare să vină de la distanță pentru a o vedea și a se bucura de parfumul ei.

Și dacă filmul meu începea să prindă contur, se subînțelege ceea ce a urmat: plimbarea și vizita.

Voiam, inițial, să pășesc la orele dimineții, pe aleea unde se află casa cu numărul 8 și curtea în care an de an crește și înflorește minunea parfumată. Însă nereușind nicicum să fac timpul să fie în favoarea mea, mi-am zis în gând „Ei, totuși nu te întrista! Acum ziua este mai lungă, ai lumină mai multă! O poți vedea și spre sfârșitul zilei și te poți bucura de frumusețea ei fără să trebuiască să stai cu ochii pe ceas!”. Cumva, piticul năzdrăvan care uneori îmi șoptește la ureche avea dreptate: da, cu încă puțină răbdare, mă puteam bucura în voie de o asemena frumusețe. Vrând-nevrând a trebuit să-l ascult și să aștept până la sfârșitul programului de lucru. Bineînțeles, în tot acel timp am căutat și mai multe imagini sau articole despre, încercam să aflu tot mai multe chiar dacă, din punctul de vedere al majorității „E doar un pom înflorit! Ce e așa special la un pom înflorit ca oricare altul?!”.

Nu, nu este „un pom ca oricare altul”! Cel puțin nu pentru mine. Așa cum nici casele vechi sau locurile abandonate, nu sunt „doar niște grămezi de cărămizi”. Sunt locuri cu poveșt, sunt locuri care au marcat vieți, sunt locuri cărora le poți face povești. Așa este și cu acest „simplu pom înflorit”.

Ce îl face atât de special? Poate dimensiunea coroanei, poate culoarea delicată, poate parfumul care domină aproape peste tot locul, poate finețea florilor, poate atmosfera liniștitoare pe care reușește să i-o creeze locului în care se află?

Oricare ar fi răspunsul, pot spune că de la primii pași pe alee, m-a cuprins un sentiment de calm pe care de mult nu îl mai avusesem. Admiram, tăcută, frumusețea din fața mea și îi inspiram parfumul. „Oare așa miroase tărâmul basmelor cu zâne, curcubeie, nori pufoși și unicorni înaripați? Cu siguranță DA!”

Așa cum era de așteptat, minunata magnolie avea și ieri vizitatori curioși sau dornici de a avea măcar o fotografie cu ea. Cu siguranță locuitorii frumoasei străzi sunt deja familiarizați cu toți cei care vin acolo. Spre surprinderea mea, nu am auzit vreun bombănit sau vreun „mârâit” neprietenos venit din partea vreunuia mai deranjat așa cum am mai pățit prin alte locuri.

A reușit să o admir de la un colț la altul și să mă bucur de frumusețea ei de-a dreptul răpitoare. Dar, așa cum se întâmplă de fiecare dată, timpul și lumina preferă să își facă de cap după bunul plac și nu prea vor să țină cu mine. Am făcut, încet, cale întoarsă, și am plecat urmărind cu privirea frumosul arbore până când am ieșit de pe străduța îngustă.

Și totuși, ce este cu acel loc în care înflorește frumoasa magnolie desprinsă parcă din povești? Iată mai jos câteva repere:

• casa de la numărul 8 se pare că datează din anul 1932, după cum arată și medalionul de pe fațada ei.
• potrivit cercetărilor efectuate de către istorici privind zona în care se află casa (parcelarea Boerescu-Delavrancea), aceasta a aparținut unui anume M.ROȘEANU. Casa, însă, a fost ridicată de către un anume Constantin Dimopol.
• magnolia din curtea casei cu nr.8, de pe strada Gandhi, este considerată ca fiind cea mai mare din București, cea mai vizitată și cea mai fotografiată.
• vârsta frumoasei magnolii nu se știe cu exactitate, dar din ce am aflat de la cineva care locuiește în acea zonă, ar avea peste 30-40 de ani.