Mihail Soare
Cei un picuţ mai tomnatici sau cei care au o brumă de cultură muzicală au auzit despre „Lăsaţi-mă să cânt” şi chiar dacă nu ştiu că e o operetă în două acte a cărei premieră a avut loc la Teatrul Naţional de Operetă pe la sfârşitul lui octombrie 1954, ştiu că e „ceva”, fără să poată spune ce, de Gherase Dendrino. Şi nu de puţine ori, pe la mesele de rummy din parcuri sau prin bodegile obscure de cartier, acolo unde de regulă se recompensează cu o sticlă de „Noroc” brumată mersul la vot, se fac glumiţe nevinovate pe seama acestei compoziţii de notorietate proletară.
Reacţiile celor doi copreşedinţi ai USL de zilele trecute, de înfierare a DNA-ului care are tupeul şi nesimţirea de a investiga fraudele grosolane de la recentul referendum sunt susţinute cu zăduf şi miştocăreală de grangur de după gratii şi de puşcăriaşul blogger Năstase Adrian, cel care, în 2007, alături de conducerea PDSR (erau şi Dan Ioan Popescu şi Mitrea, mamma mia, ce simbolistică specială!) de la acea vreme, mergea la Parchet pentru a-l susţine pe Gabriel Bivolaru, priponit temporar, între multe altele, pentru devalizarea BRD-ului. Dar faza asta am mai văzut-o parcă undeva…
Fostul pesedist Vasile Dâncu amintea într-un interviu dat ieri-alaltăieri nu ştiu cărei publicaţii de o butadă care circulă pe net sau aiurea, laolaltă cu microbii: „Unii, mai glumeţi, spun că echipa lui Victor Ponta este formată din Liviu şi Dragnea”. Şi atunci cine altul ar fi putut să fie orchestratorul şef al acţiunii legate de referendum ?
Ion Iliescu, preşedintele de oroare al partidului condus (sanchi) de Victor Viorel Ponta, nu putea rata ocazia de-a sări şi el la gâturile firave al procurorilor şi judecătorilor care, în obrăznicia lor imensă, încep să se creadă independenţi şi să nu mai asculte de comenzile gâfâite ale lui Cătălin Voicu ori nu-i mai ştiu de frică pe onorabilii Ghişe sau Fenechiu. Parlamentul nu i-a dezbrăcat pe Borbely şi Dobre de imunitate, umplându-i de frustrare pe toţi găinarii şi maradoniştii care înfundă puşcariile, făcându-i să creadă că unii au voie să fure, iar alţii nu. Chiar dacă o fac, amărâţii de ei, de foame…
Deşi acum vreo două luni era în stare să doarmă pe vreo bancă din aeroport numai să apuce să se urce înaintea lui Traian Băsescu în avionul de Bruxelles şi-i promisese Dacianei că el şi numai el va reprezenta România la instituţiile care ţin de Uniunea Europeană, tocmai azi, când se discută la Strassbourg situaţia politică de la noi, Victoraş nu e acolo. Ar fi avut ocazia să se plângă doamnei Viviane Reding, comisarul european pentru justiţie, poate chiar fredonând un refren uşor modificat din „Lăsaţi-mă să cânt”, despre inadmisibilele presiuni şi interdicţii pe care împreună cu tovarăşii de partid şi de alianţă ai domniei sale sunt obligaţi să le îndure.
Ce ţară europeană o mai fi aia în care nu ai voie să deturnezi fonduri, să truchezi licitaţii ca la baba-oarba, să falsifici declaraţiile de avere şi de interese, să faci presiuni politice sau să furi voturi cu toptanul?
