Peștișorul Nicușor a devenit „pește” sau avea această calitate încă de pe vremea când frecventa barurile din Grozăvești–Regie, în detrimentul băncilor din amfiteatrul Spiru Haret? Pentru votanții acestuia, pot confirma că acolo era locul unde, dacă ar fi participat la cursuri, ar fi avut onoarea să învețe matematică de la academicianul Solomon Marcus sau de la academicianul Ioan Tomescu, ori de la profesori remarcabili precum Toma Albu, Adrian Atanasiu, Tudor Bălănescu, Emil Căzănescu, Constantin Năstăsescu, Constantin Popovici, Vasile Preda…
Școala românească de matematică era, la acea vreme, mult mai puternică decât cea din Franța. Singura problemă era că trebuia să mergi la cursuri, seminarii și laboratoare — un inconvenient pentru „șmecherașii” care preferau barurile, în căutare de partenere de viață sau de ocazie.
Dacă încercăm să căutăm articolele matematice ale falsului matematician de la Cotroceni, vom avea o deziluzie similară cu cea a celor care s-au simțit înșelați de acest individ. Încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare se cunoștea tehnica cu fântânile, însă acum s-a aplicat o altă metodă: înfometarea — adică lăsarea „activiștilor” câteva săptămâni fără obiectul muncii de partid.
După o perioadă de restriște și nemulțumiri, în care l-a transformat pe Tomac în „tolomac”, s-a dat ordin „pe unitate” să se dea drumul la câini — sau, mai direct spus, la javre.
Apropo de „micuțul ucrainean”, apare o întrebare legitimă: dacă mergi la „gospodine” și te pierzi cu firea, se consideră că ai punctat sau că ai terminat?
Referitor la asocierea celor două „genii” în conducerea statului român — „cel pustiu și cel prostiu” — apare o altă întrebare simplă: cum de nu-l deranjează pe pseudomatematicianul celebru ideea de a te ruga la divinități să te învețe matematica pentru bacalaureat, în loc să apelezi la un profesor?
Mulți dintre susținătorii lui Nicușor ar spune că este doar o chestiune de noroc sau hazard, cum se exprimă în cercurile „intelectuale”.
A fi prieten cu matematica înseamnă mult mai mult decât cred cei care i-au fost dușmani. Este ceva frumos, care se înțelege doar din interior — sau, pe înțelesul politicienilor, asemenea unui tablou vizibil doar dintr-un anumit unghi.
Frica de muncă a generat politicieni, iar frica de ruși îi menține în funcții. Cei cărora le place munca au muncit și vor continua să o facă, dacă vor fi lăsați de cei care preferă să vorbească mult și să facă puțin.
Hai să privim atent migrarea „gospodinelor” politice și să vedem care este, de fapt, diferența dintre ele și cele de pe centură.
