Aud din ce în ce mai des de apelativul „români de rând”. Cărora le este pe zi ce trece mai greu cu salariul, cu viaţa, cu facturile. Este în natura noastră de români de rând să plătim. Cum se pune problema „avem facturi”, este n firea noastră să gândim „sunt facturi de plătit”. Noi nu mergem la un restaurant să vedem cum e o mâncare bună, plătim factura la gaze. Nu mergem un week-end la munte, plătim factura la întreţinere. Nu mergem la un film sau la un muzeu mai de soi, plătim factura la telefon. La noi de încasat este numai salariul şi acela nu e cu factură, pe alocuri fiind chiar opţional.
Cei care au de luat bani de la tine sunt insistenţi până la refuz, şi aşa şi pare firesc. Este normal să încerci să storci de la client banii, pe toate căile posibile. Te sună de la bancă: „aveţi de plătit rata”, apoi peste o oră primeşti SMS „Data scadentă este pe …”. Cu 2 zile înainte de termenul limită te sună să nu uiţi şi între timp mai primeşti SMS-uri de înştiinţare. În ziua scadentă nu mai sună, îţi dă timp să mergi să achiţi. Dacă nu ai virat banii la termen, te sună din 5 în 5 zile să nu uiţi, să nu uiţi să nu uiţi şi reminder să nu uiţi, dacă uiţi cumva. Între timp tu îţi spui că e normal, doar te-ai născut ca să plăteşti, şi încerci să nu te simţi presat de această situaţie normală.
Cu telefonia mobilă e şi mai crunt. Primeşti SMS cu o lună înainte, te anunţă că au să-ţi factureze şi luna viitoare. Apoi SMS cu două săptămâni înainte, să nu uiţi că ai abonament la ei şi ca la un moment dat va exista o factură. SMS în ziua respectivă, normal, s-a emis factura şi urmează la diferenţă de câteva zile formulele politicoase „Vă rugăm să plătiţi şi să confirmaţi”, „Vă rugăm să plătiţi ca să evitaţi suspendarea”, „Astăzi este ultima zi”, „Abonamentul este suspendat”, încă un „Abonamentul este suspendat” dar de la alt număr şi „Vă reamintim că factura a fost a fost scadentă în data de”. Apoi a doua zi „Astăzi să ne confirmaţi plata” şi telefon „Vă sun în legătură cu factura”.
Dar mai sunt şi altele, precum factura la apă, doar te speli, nu? Nu s-a plătit factura către concesionarul blocului. Administratorul şi-a luat salariul de 1000 de lei în fiecare lună şi, de ce nu, şi în avans, doar se apropie sărbătorile. Dar factura de apă nu este achitată pentru că sunt mulţi restanţieri şi suma nu s-a strâns. În consecinţă se taie apa în bloc. Dar ne bucurăm că administratorul a luat ce i se cuvenea şi măcar el nu ne bate obrazul. Stă liniştit, locuieşte în alt bloc.
Însă, stupoare, uneori mai sunt şi facturi de încasat. Să vedem… Eu fac traduceri şi le facturez. La primul e-mail prin care trimit numai factura scanată – nicio întrebare despre când mi-o achită, că nu suntem prost crescuţi, nu? – mi se răspunde prompt „Nu putem să vă achităm până nu ajunge factura în original”. Între timp mai primesc comenzi însoţite politicos de „Avem nevoie de ele într-o oră”. Tu eşti de bun simţ şi nu trimiţi factura prin firma de curierat cu plata la destinatar, în schimb, dacă ceri evaziv un termen pentru când s-ar putea plăti – plin de regrete că insişti şi în niciun caz cu politeţurile „Dacă până la data scadentă nu achitaţi factura, nu mai colaborăm”, pe care le-am învăţat de la firmele care ne facturează nouă -, ţi se explică sec „Trebuie să primim şi noi banii de la client, până atunci nu vă putem achita”.
Facturile pe publicitate, contracte semnate în bună regulă: „mai căutaţi-mă mâine, ne întâlnim la o cafea”, „Lăsaţi factura la secretariat, vă sun eu”, „Nu sunt în oraş astăzi, ne auzim la un telefon”, telefon care se şi schimbă între timp, scuza „De luni încolo” fiind cea mai frecventă, nu contează că e luni după o lună.
Ne împărţim în proştii care au de dat bani şi naivii care au de luat bani. Suntem aceiaşi, românii de rând. Restul…
