Şi anul acesta municipalitatea a oferit, mai mult sau mai puţin, „Orăşelul Copiilor”… pentru copii, credeam noi.
Ca şi până acum, cei mici au ocazia de a se „distra” în puţinele maşinuţe şi trenuleţe puse la dispoziţie pentru „orăşelul” lor, în schimb găsim foarte multe „maşinării de distracţie” pentru cei mai puţin mici.
Astfel, există distracţii precum: concursuri de TIR cu premii în alcool şi jucării învechite de vreme, maşini pentru cei mari, deoarece cei mici nici măcar nu ajung la pedale, dar şi foarte multe tiribombe în care copii nu au voie nici măcar însoţiţi.
Nu trebuie foarte multă atenţie pentru a observa că de la intrare „copiii” sunt aşteptaţi cu un grătar cu mici, la care automat se adaugă şi berea. Ţinând cont că în lege este evidenţiat faptul că este interzisă comercializarea alcoolului şi a ţigărilor către persoane minore, ne întrebăm ce caută premiile în alcool sau „băuturile răcoritoare” precum berea şi vinul fiert într-un orăşel destinat copiilor.
O altă „distracţie” în locul destinat copiilor sunt aparatele pentru „măsurarea forţei”, instalate din 10 în 10 metri, dispozitive ocupate permanent de persoanele „paşnice” care vor să îşi dovedească inteligenţa aflată în membrele superioare.
Pentru o seară de distracţie în „Orăşelul copiilor”, un părinte trebuie să se scotocească destul de adânc în portofel, chit că locurile destinate efectiv copiilor sunt puţine. Astfel, preţurile percepute de comercianţii coloraţi sunt de la 5 lei în sus. La mai toate aparatele timpul maxim este cuprins între două şi cinci minute, în funcţie de cantitatea de distracţie oferită, care niciodată nu o să fie suficientă pentru micuţi.
Din loc în loc se află diverse gherete cu concursuri, precum TIR şi ruletă, unde premiile constau în sticle de vin, coniac, whiskey şi, răzleţ, câte un maimuţoi sau o păpuşă de proastă calitate. La unele se vede mare scris „Distribuitor de vin”, care parcă vine cu mesajul „pentru cinci lei, ia-o pe ulei”.
O altă mare bubă a orăşelului este cea a vechimii şi şubrezeniei maşinăriilor, pe care se vede clar o culoare, poate chiar un pic prea săritoare în ochi, de ruginiu, care periclitează siguranţa micilor doritori de senzaţii şi distracţie. Făcând o vizită matinală, într-una din zile am dat peste doi „meşteri” care întorseseră o maşina cu roţile în sus pentru a-i cârpi direcţia.
Tot de la intrare, o amestecătură de muzică de proastă calitate te ia prin surprindere, asta în caz că ai urechea să distingi maneaua de house-ul de acum 10 ani şi de alte genuri ascultate de „băieţaşii de cartier” de prin anul 2000.
Dacă ai poftă de ceva dulce în orăşelul făcut mai mult pentru maimuţe, ai puţin noroc, numai să nu fi mofturos. Există două-trei tonete de popcorn, una de kurtoş şi un lighean cu vată de zahăr. Bineînţeles, niciuna nu are expusă vreo autorizaţie de funcţionare, lucru care poate garanta că produsele sunt destul de expirate şi dacă ai noroc poate nu te prind Sărbătorile pe holurile spitalului.
Siguranţa, în schimb, este atât foarte bine pusă la punct, iar paznicii discreţi, în sensul că sunt atât de bine camuflaţi, încât zici că sunt absenţi. Ziua, când nu e ţipenie de om, o maşină a Poliţiei Locale stă parcată stingher undeva la intrare; seara, în schimb, oamenii primarului îşi iau liber şi, astfel, dacă cineva e pus pe scandal, ai şansa de a pleca acasă cu un machiaj natural şi probabil şi ceva rupt.
Nici măcar drumul până la frumosul „orăşel” nu este atât de sigur. Dacă nu dispui de o maşină personală, poţi aluneca foarte bine pe străzile dintre blocuri, cartierele mărginaşe nefăcând probabil parte din oraş dacă nu sunt în imediata apropiere a centrului.
Una peste alta, la o oră normală pentru copii, 18.00, în „Orăşel”, erau în total două familii cu doi copii, restul spaţiului fiind extrapopulat cu adolescenţi îngrămădiţi la aparate de testare a fibrei musculare şi maşinuţele pentru exerciţii de condus agresiv.
