Mare e grădina politicii argeșene și tare aglomerați sunt pereții ei, mai ales când se apropie momentul în care poporul trebuie să pună ștampila! Pe 5 mai, o procesiune aproape mistică a descălecat la Câmpulung. Ion Mînzînă, flancat de aghiotanții săi de nădejde, Cristian Puiu și Eugeniu Toader, a decis că e timpul să „verifice” cum funcționează niște case pe care alții le-au gândit, iar Uniunea Europeană le-a plătit.

MIRACOLUL DE LA CÂMPULUNG: MÎNZÎNĂ A VĂZUT CĂ INVESTIȚIILE EXISTĂ!

Într-un gest de o modestie ieșită din comun, șeful CJ Argeș ne-a explicat cum a venit el să vadă „efectiv rezultatele eforturilor noastre”. Care eforturi, stimate domn? Efortul de a tăia panglica la un proiect din fonduri europene? Probabil că drumul de la Pitești la Câmpulung a fost cea mai grea parte a „efortului” de protecție socială.

Am dorit să vedem rezultatele, a grăit marele cârmaci, de parcă până acum complexul funcționa în realitate virtuală și era nevoie de prezența sa fizică pentru a materializa clădirile. Este înduioșător cum conducerea PSD Argeș se sacrifică vizitând obiective gata făcute, doar pentru a ne reaminti că, fără privirea lor vigilentă, probabil că vopseaua ar cădea singură de pe pereți.

NOSTALGII DE ZONĂ ȘI REȚETE DE SUCCES: CÂND DGASPC DEVINĂ AGENȚIE DE PUBLICITATE

Nici Eugeniu Toader nu s-a lăsat mai prejos. Cu o emoție demnă de o telenovelă, ne-a amintit că „originile sale sunt din zonă”. Ce coincidență fericită! Tocmai acum, când imaginea partidului are nevoie de o lustruire zdravănă, originile și rezultatele concrete se pupă pe obrazul electoral.

Toader ne spune că „se văd pașii făcuți”. Într-adevăr, se văd pașii făcuți de la birou până la limuzina de serviciu pentru a ajunge la ședința foto de la Câmpulung. Să vorbești despre „utilizarea corectă a resurselor” într-un județ unde asfaltul e mai rar decât promisiunile onorate, necesită un curaj politic vecin cu fantezia.

SUCCESUL COPIILOR, PROPAGANDA ADULȚILOR

Cea mai cinică parte a acestui pelerinaj este modul în care reușitele reale ale unor tineri – ofițeri de poliție, campioni la atletism sau studenți la psihologie – sunt anexate tacticos la „dosarul de reușite” al lui Mînzînă.

E clar, nu? Dacă un tânăr a ajuns la Academia de Poliție, e meritul consiliului județean că a stat în clădirea aia, nu al muncii lui titanice. În logica PSD Argeș, orice copil care reușește în viață este, de fapt, o dovadă vie a geniului administrativ al domnului președinte.

Un martor ocular, care a preferat să rămână anonim de teama de a nu fi pus să asfalteze manual vreo uliță, a declarat: Era o atmosferă de sfințire a locului. Domnul Mînzînă se uita la pereți cu o privire atât de părintească, de ziceai că el a pus cărămidă peste cărămidă, nu muncitorii plătiți din banii de la Bruxelles. Totul e un teatru ieftin, joacă rolul binefăcătorului pe banii altora.

CONCLUZIA: DACĂ NU E POZĂ PE FACEBOOK, INVESTIȚIA NU EXISTĂ!

Misiunea a fost îndeplinită: pozele sunt făcute, citatele sforăitoare au fost trimise la presă, iar „identificarea de noi posibilități” a fost bifată. În realitate, „posibilitățile” identificate sunt simple: cum să mai folosim munca unor oameni dedicați din sistemul social pentru a-l face pe Mînzînă să pară salvatorul județului.

Data viitoare când mai vizitați ceva, domnilor de la județ, încercați un loc unde fondurile europene n-au ajuns încă și unde efortul chiar ar trebui să fie al vostru. Dar stați… acolo nu ies pozele așa frumoase, nu?