De câţiva ani, Piteştiul s-a pricopsit cu minunăţie de centru, împopoţonat cu nişte pavele colorate de mai mare frumuseţea. În zilele cu soare, mai că nu aveai cum să treci prin zonă fără să-ţi protejezi ochii pentru pentru că pavajul ţi-i scotea de-a dreptul prin coloritul lor. Şi se rugau oamenii să li se mai ducă şi lor nuanţa, de la ploaie, ninsoare şi mai ales de la gume aruncate pe jos.
După vreo doi ani, culorile s-au mai estompat, iar vara aceasta ochii piteştenilor nu au mai avut de suferit, cel puţin nu de la pavele. Şi când era treaba făcută, edilul şef se gândeşte că o mişcare potrivită în atare condiţii ar fi… revopsirea pavelelor. Zis şi aproape făcut. S-au procurat culorile, şi au fost şi testate pe o bucăţică de pavaj din apropierea Casei Cărţii. Pe lângă munca titanică a celor care vor fi puşi să recoloreze fiecare pavelă în parte, se pare că a mai apărut o problemă, culorile nu se prea brodesc. ‘Om trăi şi-om… vedea, aşa spune o vorbă, sau ‘om trăi şi n-om mai vedea, după caz!
