Pendiuc, un mitoman de cursă lungă!

„Iar Pendiuc? Nu mai aveți despre ce scrie? Ce aveți, domnule, cu un om iubit, prin 2008, de către 70% dintre piteșteni și care a făcut atâtea pentru orașul ăsta?” sunt apostrofările multor piteșteni la adresa jurnaliștilor de pe aici, care cred că presa locală a început să primească bani de la vreun politician obscur, doar pentru a-l debarca pe actualul primar din funcție, peste nici doi ani. Știu că voi primi ceva înjurături, dar hai să vă spun câte ceva și despre structura socială a Piteștiului de astăzi.

Imediat după al Doilea Război Mondial, în această zonă a activat unl dintre cele mai dure nuclee de rezistență anticomunistă. Spre nenorocirea piteștenilor și a locuitorilor din jurul orașului, Piteștiul a avut și neșansa să fie locul de naștere a unui conducător hulit rău (bine pentru el era să fie doar hulit, dar a fost executat, apoi incinerat) de către prima garnitură de comuniști, venită pe aici cu tancurile sovietice, imediat după 1944: Ion Antonescu. Așadar, Piteștiul îndeplinea toate criteriile pentru a fi maltratat din toate punctele de vedere, de la istoria și arhitectura sa, până la nivel de componentă socială.

Și aici a avut loc Experimentul Pitești, un tăvălug inuman care a ucis zeci de oameni și a omorât conștiința altor câtorva mii! Piteștiul este orașul unde simbolul ei, Biserica Sfântul Nicolaie, a fost doborât în câteva ore, cu tancurile! Piteștiul este orașul care a rămas aproape fără nicio clădire istorică! Comuniștii i-au distrus istoria și tot ei aveau să-i aducă aici pe urmașii plevei din Oltenia perioadei interbelice. Întreprinderile socialiste i-au transformat, rapid, pe puii de olteni certați cu bunul simț și civilizația în muncitori model, încartiruiți în ghetourile socialiste, mândri slujbași pe la Dacia, Arpechim sau Rolast.

Evident, după 1990 aceștia au devenit principalul bazin de votanți ai FSN-ului și, apoi, ai demnului urmaș, PSD! Dacă e de înțeles manipularea electoratului din mediul rural, aparent greu explicabilă este tendința spre roșu a electoratului piteștean. În patria Brătienilor să avem așa ceva, coducere marca Nicolescu și Pendiuc, 20 de ani? Da, este posibil, pentru că majoritatea piteștenilor de acum nu aveau nici măcar vreo rudă născută pe aici, în urmă cu două generații! Electoratul piteștean de acum e tributar epocii care l-a scos de la sapă, transformându-l în posesor de apartamente, cu
generoase spații în spatele blocurilor, numai bune de făcut grătare duminica! Și atât cu istoria!

Tudor Pendiuc, jumătate oltean, după mamă, jumătate basarabean, după tată, nu dă doi bani pe istoria orașului. Nu este om al locului, legându-l de oraș doar interesele personale și afacerile de castă. Așa se explică modul în care arhitectura orașului a fost ciuntită în ultimele decenii, cum ultimele clădiri vechi au fost demolate cu acte în regulă, cum ultimii argeșeni se simt alogeni într-un oraș al lor, furat la drumul mare de către oamenii din anturajul lui Pendiuc!

Avem o fântână muzicală de 1,5 milioane de euro, cel mai scump transport din țară pe autobuze, un număr record de câini maidanezi și o nesimțire de zile mari, semn că Tudor Pndiuc se simte nemuritor pe scaunul de primar. Și atotputernic! Și, ca să dăm substanță titlului articolului, îl consider pe Pendiuc un mitoman, prin faptul că majoritatea proiectelor pe care le-a realizat în ultimele două mandate nu au niciun fel de legătură cu dorințele piteștenilor, deși acesta declară mereu că aruncă banii pe fereastră doar pentru că așa vor locuitorii. Și Pendiuc continuă să ne mintă, așa cum o face de ani buni!