Producătorii oferă tot mai multe produse ce conţin E-uri, astfel s-a născut o adevarată şi foarte rentabilă industrie mondială a E-urilor. Şcolile de medicină şi agenţii de protecţie a consumatorilor au demonstrat că majoritatea E-urile sunt nocive şi cu toate acestea ele sunt permise de lege. Ba mai mult, se promovează produse ce au în compoziţie E-uri periculoase, produse care folosite regulat, pot duce la afecţiuni grave ca tulburări hepatotoxice, boli intestinale, boli de piele, alergii şi chiar cancer?
Majoritatea consumatorilor nu cunosc semnificaţia abrevierilor ce se regăsesc pe ambalajele produselor (abrevieri de genul E 123, E131, E211, etc), astfel că e necesar ca autorităţile competente să se implice mai mult în dezvoltarea unor programe de informare a cetăţenilor cu privire la compoziţia chimică a alimentelor şi a consecinţelor acestora asupra organismului uman. Prin urmare, potrivit art. 68 alin. (1) lit a) şi m) din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 – Legea Administraţiei Publice Locale – publicată în M. Of. Nr. 204 din 23 aprilie 2001, Republicată în M. Of. Nr. 123 din 23 februarie 2007, printre atribuţiile primarului se regăsesc următoarele: asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei; controlul igienei şi salubrităţii localurilor publice şi produselor alimentare puse în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate.
Conform dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Constituţia României actualizată şi republicată în M. Of. Nr. 767 din 31 octombrie 2003 „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.” De asemenea art. 31 din legea fundamentală a României prevede că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.” În acest sens autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
Totodată, conform art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21 din august 1992 privind protecţia consumatorilor republicată în M. Of. Partea I nr. 208 din 28 martie 2007, statul prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii, în calitatea lor de consumatori (…) asigurând cadrul necesar informării complete despre caracteristicile esenţiale ale produselor; dar şi art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ „se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.” De altfel, art. 18 prevede că persoanele consumatoare „au dreptul de a fi informate în mod complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici (…).”
Nu în ultimul rând, dispoziţii privitoare la informarea şi protecţia sănătăţii cetăţenilor se găsesc în Legea Nr. 245 din 2004 privind securitatea generală a produselor, Legea nr 150 din 2004 privind siguranţa alimentelor, OUG Nr. 97 din 2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor republicată în M. Of. Nr. 168 din 5 martie 2008.
Să nu uităm că fiecare dintre noi intră în lupta cu E-urile zi de zi, însă puţini sunt cei care cunosc ce înseamnă ,,E-uri”, ce înseamnă consumul lor pentru organismul nostru, sau cât trebuie să luptam pentru eliminarea acestora din organism.
În concluzie, potrivit celor menţionate anterior, solicităm adoptarea unei măsuri prin care fiecare profesionist comerciant să afişeze la intrarea în unitatea economică respectivă o listă a celor mai periculoşi aditivi alimentari întâlniţi în produsele comercializate de acesta. De asemenea solicităm sprijin financiar si logistic în demararea unei campanii de informare a cetăţenilor cu privire la aditivii alimentari şi la riscurile la care sunt supuşi în urma consumării acestora precum şi a unei campanii de promovare a produselor tradiţionale, sănătoase, în care regăsim numai substanţe care nu dăunează organismului uman.
În susţinerea acestei iniţiative, anexăm prezentei interviuri video (CD), o listă cu un număr simbolic de 100 de semnături şi un sondaj de opinie relizat pe un eşantion de 100 de persoane. În urma centralizării informaţiilor, la întrebarea „Cunoaşteţi semnificaţia abrevierilor E.211, E.123, E.131 afişate pe ambalajele unor produse alimentare?” 62 de persoane intevievate au răspuns NU, la întrebarea „Ştiţi care sunt riscurile la care ne supunem în urma consumului de alimente ce conţin E-uri?” 63 de persoane au răspuns DA, la întrebarea „Credeţi că se doreşte îmbolnăvirea populaţiei României cu bună ştiinţă?” 65 de persoane din cele intervievate au răspuns DA, la întrebarea „Consideraţi că autorităţile competente ar trebui să adopte o lege prin care să oblige agenţii economici care comercializează produse alimentare să afişeze la întrarea în unitatea respectivă o listă detaliată cu aditivii alimentari şi posibilele efecte negative generate de consumul acestora asupra organismului uman?” 93 de persoane au răspuns DA, iar la întrebarea „Aţi fi dispus(ă) să investiţi mai mult în produse alimentare naturale?” a reieşit că 93 de persoane din cele intervievate sunt dispuse să investească mai mult în produsele bio, ceea ce ar duce la o viaţă mai sănătoasă, dar şi la o creştere a economiei, amintim că România ocupa locul II în Europa (după Polonia) în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă.
Învederăm că prezenta necesită un răspuns în termenul prevăzut de Legea nr. 233 din 23 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27 din 2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Vă mulţumim!
Gheorghe STAN
Reprezentant Asociaţia Cred in Tine
Studenţii la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Drept:
- Dragoş Ionuţ OLTEANU
- Ramona MICU
- Laura Ioana STANCU
Student la Universitatea din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Administraţie Publică:
- Cătălin BEDREAG
