Pontănacul şi Elodiu

Mihail Soare

Pentru aproape două săptămâni, România a fost capitala circului mondial. Evenimentul, mai cunoscut ca „Privatizarea Oltchim” (în fapt doar o vânzare a 54 % din acţiuni, nimic mai mult), a adus în prim planul rotondei două personaje de acelaşi calibru, ambele achitându-se cu brio de rolurile de clovni în care un regizor inspirat, dar cinic, i-a distribuit. Nu ştiu dacă lui Victor Ponta cooptarea caracaleanului otevist i-a surâs ori, pur şi simplu, aşa i-a ieşit. Cert este că dacă garanţia de participare la licitaţie ar fost fixată la 800 de mii de euro (20% din preţul de pornire), şi nu la doar 120 de mii, Dan Diaconescu ar fi stat în banca lui. La vremea vânzării Petrom către OMV se cioplise deja din lemn nobil de salcâm de Tărtăşeşti crucea combinatului vâlcean, îngropăciunea mortului fiind doar o chestiune de timp, orice precupeaţă mai inteligentă decât Chiţoiu realizând că Oltchim fără Arpechim nu prea se poate. Iar treaba cu neconversia creanţelor Electrica şi AVAS în acţiuni a dat multora sentimentul că guvernul Ponta a făcut premeditat acest lucru pentru a juca o cacealma FMI-ului. Numai că pentru asta ai fi fost obligat să-i bănuieşti de un pic de inteligenţă. Luni seara, cu trei ore şi jumătate de înainte de expirarea termenului de depunere a banilor (!) de către adjudecatarul cu Rolls Royce de la Caracal, Victoraş anunţa că licitaţia a fost anulată şi că procedura de privatizare a eşuat. Deşi publicaţii economico-financiare prestigioase şi specialişti de marcă arătau cu degetul către executiv, bineînţeles că pentru premierul pontănac vinovaţii erau Videanu, moştenirea traco-getă, Dan Diaconescu, ielele, topirea gheţarilor, invazia turco-tătară şi oricine altcineva în afară de el şi ai lui. Nici măcar n-a băgat de seamă că aplicându-i o schemă învăţată de la Tolea Ciumac, micul mogul cu cravată mov îl aruncase ca pe un ambalaj mototolit de îngheţată în tomberonul penibilului. Diaconescu, cel care nu e aşa fraier cum îl cred unii şi ştia prea bine că Oltchimul e mai decedat decât Elodia, n-avea niciun gând să se dea grande cumpărându-şi, vorba lui Vanghelie, „pe persoană fizică” un combinat chimic, doar aşa de fentă. Mai ales că n-avea bani. Iar şi dacă i-ar fi avut, mortul pe care Ponta vrea acum să-l perfuzeze tot din banii noştri ar fi rămas la fel de mort. Până la urmă, pentru că tot trebuia să dea cineva socoteală, acesta a fost acarul Vulpescu, cel care făcuse pe crainicul în arenă. Important pentru oamenii de spirit este faptul că Dănuţ a anunţat că va candida la parlamentare în orice colegiu se va duce Ponta (la Gorj, pesemne), iar mie asta îmi aminteşte de disputa rămasă celebră sub numele de „querelle des Bouffons” (cearta bufonilor)…