Încep weekend-ul prin a vă spune din nou o poveste a trecătorului care niciodată nu știu exact cine sau ce este. Nu vedem des. Dar când îmi apare în cale, întotdeauna are ceva să-mi spună și mă roagă să îi ascult noua poveste.
Așa am făcut și astăzi. De data aceasta, trecătorul povestitor a fost cam matinal. L-am invitat la o cafea și o țigară. Din nou era foarte abătut. A tras cu lehamite două fumuri după care și-a început povestea de astăzi.
” Nu am putere și cuvinte. Nu am cum sa îmi etalez starea mea de bine sau reușitele, conștientizând cat de multă suferință este în jur. Nu pot depăși subiectele nenorocirilor din jur, și mă învinovățesc de faptul că și eu, că mulți dintre noi, sunt complice la dezastre, prin tăcere. De câte ori nu am văzut în jurul nostru lucruri în neregula și am tăcut, de frica… De neputința… De ignoranță? Da, toți, de la mic la mare suntem vinovați! Suntem vinovați că nu alegem, suntem vinovați că nu luam atitudine și suntem vinovați de lipsă de empatie. Ne e frica din cauză că, le-am dat putere celor cu pumn greu, putere mai mare decât autorităților. Am crezut mereu că poliția nu va face nimic, iar “pumnul greu” ne va da o lecție că am făcut ” puțin praf” în jurul lor.
Și ce crezi, da, până și autoritățile le-a dat putere până la urmă.
“Cum sa îl arestez pe <<X-siliceanu>> ? Pai nu are el în jur brigada mare și după ce ies din post, îmi rupe capul mie sau neveste-mi? “
“Nu pot sa percheziționez la <<Y-cescu>>, că e nepot de gradul 6 cu sefu’ și poate se supără că fac deranj>>
Și asta este … Asta este viața pe care ne-au ales-o bunicii, au dat frica părinților și și noi am fost învățați că, sa dormi liniștit lânga familie, înseamnă frica și tăcere.
Ești mai liniștit dacă cunoști un interlop puternic, dacă aveți un minim de relație de prietenie, pentru că nu va călca pe tine să îți strivească familia pentru că, da… “Las-o mă pe asta, că îl știu eu pe ta-so’ face treabă bună, și mai am nevoie de el, că mai am de pus “nuj ce dracu” la casa”. ” A, ăsta e a lu’ <<Gigescu>> din colț, lasă-l că îl știu pe tacso'”
Da… Și nici <<Gigescu>> și nici altu nu o să zică nimic, că doar ne știm…
Asta e lumea noastră…aici ne învârtim…
Iar acum, mă întreb, oare, e mai bine sa trăiești în munți, izolat… Oare e mai bine sa “te bagi” cu ei… Cum oare să asigur un viitor copilului, nepoților…un viitor în care, a fi drept și a apela la autorități, nu e un dezastru?
Alfa în societatea noastră este șmecheria…
Restul, e tăcere și frica.
Visez la o lume mai buna, în care Dumnezeu nu are culoare politică, în care copiii sunt în siguranță, și în care știm să fim empatici…
Vă doresc… siguranță!”, își încheie povestea omul care niciodată nu spune cine sau ce este.
Da, din păcate trăim într-un astfel de sistem în care dacă nu te dezumanizezi treptat și nu devii o „fiară nestăpânită”, alături de alte „fiare”, cu siguranță vei ajunge o victimă, un om traumatizat, o umbră care se teme de propria-i umbră.
