În rândurile de mai jos vreau să vă împărtășesc povestea unei tinere, A.G. (din motive de confidențialitate nu ii divulg numele întreg), din mulțimea care s-a aflat în Piața Victoriei purtând în suflet speranța și dorința că odată cu ieșirile în stradă se va schimba ceva în mai bine. Ceea ce veți citi este mărturia cât se poate de sinceră a unui om care A FOST ACOLO, a unui om care nu vrea să jignească pe absolut nimeni sau să condamne lipsa de la protest unora dintre cetățeni.
„Ca urmare a PROTESTULUI din 10 august am prea multe de spus. În primul rând, jandarmeria a reacționat cu multă, multă brutalitate față de noi și nu era cazul. Protestatarii care au apelat la violență puteau fi izolați prin diferite metode dar nu a se lua acele măsuri dure vis-a-vis de toată cealaltă lume care fiecare își spunea oful cum putea mai bine. Acele gaze erau groaznice ! Intr-una din fazele in care s-a aruncat cu gaze asupra noastră pe mine și pe iubitul meu ne-a prins chiar in față, al treilea rând de la gard ! Acolo unde au fost prinși si multi alții poate mai rău decât noi. S-a instalat panica asupra oamenilor care fugeau necontrolat in toate direcțiile căutând aer curat; pe moment aveam senzații de leșin si țipam cât puteam că o leșin dar mi-am ținut respirația cât am putut pentru a-mi salva viața. De ce ? Pentru că efectiv dacă picam la pământ riscam sa fiu moartă, călcată în picioare de toți ceilalți oameni care fugeau de gaze.
S-a tras in aer de nenumărate ori cu grenade și cu gaz lacrimogen peste noi, niste oameni simpli care pur și simplu am vrut sa ne unim încercând sa salvăm ceva. Fugeam și fugeam și vedeam cum prima parte care fusese sufocată de gaze iar cealaltă jumătate din spate care nu era afectată atât de tare înainta din nou în față ținându-ne nouă randul pentru a nu se destrăma mulțimea. Și ce ? Ce am făcut ? Strănutam, fugeam iar apoi ne opream si strigam ” nu plecăm, nu cedăm” ne reveneam noi cand intre timp cealaltă jumatate era atacată de gaze si fugeau iar noi le luam din nou rândul si iar mergeam in față și iar si iar si iar.
Ce am văzut ? Am văzut lumea la balcoanele blocurilor din apropiere. De ce ? Pentru ca nu le-a păsat sa se alăture nouă.
Am văzut oameni care săreau în ajutorul celor afectați de gaze, fie cu șervețele, fie cu apă, fie cu diferite sfaturi ba chiar si cei de la smurd ne.au întrebat dacă avem nevoie de ajutor să ne transporte de urgență la spital. Dar noi nu, am respirat asa cum am putut ce am putut si am continuat nenumărate ore să stăm acolo sperând ca va veni si mai multa lume. Dar care lume ? Lume care era blocată de Poliție pe autostrăzi,lume care era blocată in trenuri cine stie pe unde,lume care nu mai avea cum sa ajungă de la Gara de Nord pentru că niciun mijloc de transport nu mai circula,dar care s-au mobilizat și tot au venit.
Ce am mai văzut ? Oameni simpli cu sticle de 5l de apă si pahare de unică folosință care dădeau mulțimii sa bea, sa reziste gazelor si căldurii etc.
Am văzut chiar în momentul in care fugeam de gaze, încercând sa realizez ce se petrece in jurul meu, am văzut oameni cu saci de gunoi care umblau in grupuri și strangeau chiștoacele de țigări, paharele, sticlele, berile de pe jos, ale celorlalți. Iar asta se întâmpla in momentul in care s-a tras cu gaze pentru că după au luat-o si ei la fuga împreună cu noi.
Cei ce ne conduc asta au vrut de la bun început să tragă în noi cu orice, până la gloanțe nu cred ca mai era mult privind cu ce brutalitate băteau oamenii de pe stradă in clipa in care au vrut să elibereze piața.
Pentru ce ? De ce ? De ce? Pentru ce ? De ce ? De ce ?”
