Povestea pe care o citiți în rândurile ce urmează, deși din natură, este una tristă, este o poveste care arată cât de nemilos este omul cu ființele necuvântătoare, cât de ușor le poate reteza aripile sau salturile.
Am găsit-o pe pagina unui om iubitor de munte, iubitor de natură.
Omul nostru cel călator prin păduri și munți își începe povestea cerându-și scuze față de cei mai sensibili, dar ceea ce a văzut nu îl poate ține în tăcere. E dureros cum a ajuns omul de la a vâna din necesitate, la a lua viața unei ființe necuvântătoare, în mod brutal din lașitate transformată într-o plăcere bolnavă.
„Îmi cer scuze față de cei mai sensibili, dar povestea aceasta trebuie aflată!
,,Priviți salturile caprelor negre si zborul vulturilor; mâine, sufletul vostru le va semana”. (Virgil Ludu)
Saltul acestei capre negre nu-l va mai vedea nimeni, vreodată, căci o mana de siniștri adipoși au tocat-o și au cărat-o cu greaua lor spinare…
Fix în Poteca Braconierilor, cum este numită – ce nume!. Da, un drum nemarcat ce pleacă din firul văii Gaura pe muntele Gaura ,Vârful Lancia, poteca ce am urmat-o în scopul de a admira înalta frumusețe și sălbaticie a naturii… ca să aflam mai apoi, efectiv, de ce vin alții la munte!. Pentru ce venim noi și pentru ce vin alții, ce antiteză!.
O antiteză asemenea celei dintre viață și moarte, în opoziție, noi venim să trăim iar alții să omoare.
Cuțitul alăturat, din imaigne a fost găsit câțiva metri mai jos, noi l-am adus la locul faptei, prima ipoteză luată în calcul a fost că animalele au doborât-o, însa în jurul caprei nu erau nici urme de urs, lup, râs, ci ale altei fiare… OMUL!
Scena are 7 martori, cine dorește dintr cei care au fost, se pot alătura dându-și tag, eu nu includ pe nimeni fără voia lor!.
Mă aștept la afirmații, acum: ,,că ce, băi, Alexander, dar alții când spintecă porci și vaci să le mănânce, alea nu sunt crime sau măcel?”
Aș avea să le adaug următoarele:
– Cu aceste argumente hai să prăjim si căluții de mare! Păi ce, numai porci să mâncăm?
– Să facem salam și din râs, irbis, pateu din ochi de tigru alb.
– Să comercializăm tot, să ambalăm și să conservăm, în sensul de a băga la conservă, nu ,,a conserva” !.
În fine, să revenim la caprele noastre. I-au luat picioarele din spate, fără copite, partea superioară a celor din față ,organele, mușchii de pe spate… și capul, trofeul, coroana, supremația Universului lor cât un bob de orez!.
P.S. Dacă ar fi fost ucisă de niște muritori de foame pentru a mânca ceva ca să nu moară, ălora nu le mai păsa să îi ia capu`, nu-i interesa așa ceva! Capul este luat întotdeauna de cel mândru de acea capră în genunchi, băltind în sânge!.
Astfel, închei, spunându-le făptașilor că așa cum spunea Ludu, într-o zi: ,,sufletul nostru o să le urmeze in salturi”.”
Foto: Alexander Edelweiss
