Ludovic Orban pare că nu a ieșit nici acum din starea de țopăială din Piața Victoriei, atunci când sărea cât mai sus strigând în gura mare: „Cine nu sare, ia condamnare!”. Am înțeles că atunci țopăia pentru a fi văzut de sistemul paralel că protestează împotriva guvernului, poate așa intră în grațiile instituțiilor de forță. Recunosc că de la o persoană care a fost scoasă din jocul politic printr-un dosar făcut la comandă nu m-aș fi așteptat vreodată să văd că recurge la aceleași metode. Sindromul Stockholm pare un diagnostic prea blând pentru Orban, deoarece el nu doar începe să își simpatizeze călăul, ci îi preia comportamentul cu totul.
Prin plângerea penală pe care a depus-o împotriva premierului Dăncilă, Orban nu face decât să utilizeze aceleași metode care i s-au aplicat și lui, prin mijloace profund antidemocratice. Scopul lui Orban este acela de a câștiga avantaje politice în același fel în care a fost și el înlăturat: prin minciună, prin procuratură.
Toată acțiunea lui denotă că PNL-ul pedelizat a preluat aceleași apucături pe care le aveau vechii camarazi ai lui Băsescu, cei care așteptau ca statul paralel să îi aducă la putere. Prin toate aceste lucruri, PNL își reafirmă incapacitatea de a produce idei și talentul ieșit din comun de a produce conflicte.
Comenzile cui le asculți acum Ludovic? Prin ceea ce faci te-ai transformat în sluga sistemului și a lui Iohannis, ți-ai renegat orice fel de latură liberală. Refuz să cred că directivele lui Orban vin din altă parte decât de la stăpânii lui obișnuiți. Cei care îl cunosc pe Orban știu că acesta a fost tot timpul mai ieșit din comun, un personaj aparte. Numai că, acum, Ludovic Orban e scăpat de sub control. Cel care se pretinde președinte al PNL-ului pare intrat în sevraj după ce sistemul pe care l-a tot lăudat în ultima vreme a început să fie destructurat. Acesta e lipsit de orice logică în demersurile pe care le întreprinde, e haotic în tot ce face, nu se mai controlează. Ludovic Orban de azi se scaldă în minciună și în manipulare. El construiește o spirală a minciunii, a nebuniei prin declarațiile și prin acțiunile sale. Un alt exemplu, pe lângă plângerea depusă împotriva premierului Dăncilă este acea campanie a PNL prin care se strâng semnături să nu se desființeze Pilonul II. Oameni buni, ce tratamente luați? Nu s-a vorbit niciodată despre desființarea Pilonului II, așa cum nu s-a decis prin memorandum mutarea ambasadei din Israel, ci doar s-au inițiat discuțiile.
Ce soartă are PNL-ul să aibă un asemenea lider, unul care urmărește mai degrabă interesele stăpânilor săi de la Cotroceni sau din instituțiile de forță și mai puțin interesele românilor? Dovada cea mai clară că Orban funcționează în funcție de cum îi este întoarsă cheia de stăpânire e confirmată de colegii lui din PNL, care nici măcar nu știau că va acționa împotriva guvernului printr-o plângere penală. E cea mai bună dovadă că acțiunile PNL-ului sunt gândite în alte părți, iar Orban este un simplu executant.
Ludovic Orban, ca lider politic, reușește să se umple de penibil prin această acțiune demarată împotriva premierului României. Suntem în situația în care un prim-ministru este acuzat de trădare națională și i se face o plângere penală pentru un memorandum pe care Guvernul l-a adoptat și pentru o invitație la dialog, dar și pentru o opinie exprimată în spațiul public, opinie care coincide cu aceea a principalului nostru partener strategic, Statele Unite. Aceasta este viziunea celor de la PNL și a lui Ludovic Orban asupra guvernării.
