În general, mă feresc să particip, ca jurnalist sau ca simplu cetățean, la comemorări, aniversări și alte asemenea evenimente unde defilează mai-marii satelor, ai orașelor sau ai țării. Cu excepțiile de rigoare, oficialitățile participante la astfel de evenimente vin acolo mai mult din obligație instituțională sau pentru vreo baie de mulțime necesară conservării sau dezvoltării bazinului electoral. Ipocriți, adică…
Este și cazul evenimentului din această dimineață, de la statuia lui Cuza din Pitești, care a marcat împlinirea a 161 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. Printre politicieni, oameni din administrație, jurnaliști și gură-casă l-am remarcat și pe acela care, mulți ani, era considerat ternul și eternul edil al Piteștiului, Tudor Pendiuc.
La un moment dat, s-a prins și el în horă, ținând de mână, din păcate, doar pe soția sa… Carmen, cealaltă iubire, era, probabil, pe altundeva. Din câte am aflat, Pendiuc vrea să candideze la Primăria Pitești, deși suntem în secolul nepotrivit pentru dumnealui. Noi nu știm dacă va avea succes, însă Pendiuc, după cum ni se pare, nu a învățat la școală despre ocaua lui Cuza. Care oca, transpusă în rechizitoriul procurorilor DNA, s-a tradus printr-o gaură de peste 7 milioane de euro în bugetul Primăriei Pitești (celebra afacere Publitrans) și într-o vacanță binemeritată la Beciul Domnesc pentru fostul edil.
