Noua lege a salarizării unitare, aflată în fază de proiect, aduce în prim-plan o categorie clară de câștigători: parlamentarii. Creșterile salariale consistente anunțate pentru următorii ani ridică însă întrebări serioase nu doar din perspectivă politică, ci mai ales economică, în contextul presiunilor deja existente asupra bugetului public.
Potrivit datelor analizate, indemnizațiile parlamentarilor ar urma să crească progresiv cu sume cuprinse între 5.000 și 7.000 de lei lunar, până în 2031. Astfel:
- liderii celor două Camere ar putea ajunge la venituri brute de peste 30.000 de lei
- deputații și senatorii fără funcții de conducere ar depăși 24.000 de lei brut lunar
Aceste majorări vin peste nivelurile actuale deja ridicate și sunt completate de alte beneficii instituționale, precum sumele forfetare pentru cabinetele parlamentare.
Din perspectivă economică, problema centrală nu este doar nivelul acestor venituri, ci sustenabilitatea lor într-un buget public deja tensionat de:
- deficit fiscal ridicat
- presiuni pe sistemul de pensii și salariile din sectorul public
- necesitatea investițiilor în infrastructură și energie
Creșterea etapizată a salariilor în sectorul public, fără o corelare clară cu productivitatea sau performanța economică, poate amplifica dezechilibrele macroeconomice. În cazul parlamentarilor, impactul direct asupra bugetului nu este cel mai mare în termeni absoluți, dar efectul de precedent este semnificativ.
Astfel de majorări pot genera:
- presiune pentru creșteri similare în alte sectoare bugetare
- escaladarea cheltuielilor rigide ale statului
- reducerea spațiului fiscal pentru investiții publice
Un alt aspect relevant este structura veniturilor parlamentarilor. Pe lângă indemnizația lunară, aceștia beneficiază de alocări suplimentare pentru funcționarea cabinetelor din teritoriu. Deși aceste fonduri au o destinație administrativă, modul de utilizare și impactul lor economic rămân insuficient transparentizate.
Această combinație între salarii în creștere și beneficii indirecte complică evaluarea reală a costului total suportat de bugetul public.
Într-o economie în care sectorul privat se confruntă cu costuri în creștere și incertitudine fiscală, astfel de măsuri pot transmite un semnal negativ. Diferența tot mai mare între veniturile din sectorul public și cele din mediul privat riscă să afecteze:
- competitivitatea pieței muncii
- mobilitatea forței de muncă
- percepția investitorilor asupra disciplinei fiscale
Legea salarizării unitare, în forma actuală, riscă să devină mai degrabă un factor de presiune asupra bugetului decât un instrument de echilibrare a veniturilor în sectorul public. În lipsa unei corelări stricte cu performanța economică și cu prioritățile strategice ale României, majorările consistente pentru parlamentari pot accentua vulnerabilitățile fiscale și pot alimenta tensiuni economice pe termen mediu și lung.
