Operațiunea de golire a lacului de acumulare Vidraru, începută în cursul verii, intră mâine, 29 octombrie, într-o fază importantă, când va fi eliberat un volum considerabil de apă. Procesul va continua până aproape de sfârșitul sezonului de iarnă, conform anunțului făcut de Asociația de Mediu Vidraru.
Mâine va avea loc o deversare controlată prin galeria de golire fund nr. 2, situată la altitudinea de 682,5 metri. Debitul apei în albia râului Argeș va atinge valori cuprinse între 20 și 50 de metri cubi pe secundă – cel mai ridicat nivel înregistrat în ultimele cinci decenii. Singura dată când s-au înregistrat debite comparabile a fost în timpul incidentului din 1974.
Ambele galerii de fund au fost reconstruite după acel accident major din iulie 1974, care s-a produs în timpul unor lucrări de revizie la golirea de fund nr. 2, precizează reprezentanții ONG-ului.
O premieră istorică pentru barajul Vidraru
Hidroelectrica a demarat la 1 august procesul de golire controlată a acumulării, cu finalizare programată pentru 28 februarie 2026. Aceasta reprezintă prima golire completă a lacului de la construirea barajului, după incidentul din 1974.
Măsura face parte din proiectul „Retehnologizarea Amenajării Hidroenergetice Vidraru” și este necesară pentru evaluarea și modernizarea barajului după aproape cincizeci de ani de funcționare neîntreruptă. Operațiunea va permite efectuarea intervențiilor asupra echipamentelor hidromecanice, asigurând siguranța întregii amenajări hidroenergetice pentru un nou ciclu de exploatare.
Golirea se realizează treptat, prin turbinare și evacuare prin deschiderile barajului, în mai multe etape succesive pe parcursul celor șapte luni.
Incidentul din 1974 – moment critic în istoria barajului
La 6 iulie 1974, Barajul Vidraru a fost scena unui incident tehnic major care a implicat vana Johnson, componentă esențială a sistemului de evacuare.
În jurul orei 12:50 au fost observate scurgeri de apă și căderi de pietriș pe versantul din amonte de vană. În aproximativ un sfert de oră, fragmente mari de stâncă au început să se desprindă, provocând ruperea galeriei în amonte de vană și desprinderea unei porțiuni din munte de aproximativ 10.000 de metri pătrați.
Evenimentul a generat o viitură artificială de circa 600 de metri cubi pe secundă, care a distrus infrastructură electrică, viaducte, șosele, poduri și case. Două persoane și-au pierdut viața în urma acestei avarii care a durat aproape șase ore. Spre seară, vana plană a putut fi în cele din urmă închisă prin cădere liberă.
Amploarea pagubelor a fost agravată de imposibilitatea închiderii imediate a vanei din cauza întreruperii alimentării cu energie electrică. Există și relatări neconfirmate oficial despre un scafandru care ar fi fost trimis să deblocheze manual vana la mare adâncime, intervenție care i-ar fi costat viața.
Investigațiile ulterioare au descoperit eroziuni ale căptușelii galeriei, deteriorări la contactul dintre blindaj și beton, eroziuni la priză cauzate de vacuum și existența unui plan de fisurare sub masivul vanei Johnson care afecta stabilitatea structurii.
După golirea lacului, galeriile de scurgere au intrat în reparații complexe și costisitoare, care au inclus refacerea versantului expulzat și stabilizarea galeriilor din corpul barajului.
