COMUNICAT DE PRESĂ
Suntem în preajma unui eveniment rar, cu valoarea diamantului: renașterea unei națiuni.
Există peste 10 tipuri de împrejurări care generează ciclicitatea cu care se repetă istoria, analizate de sociologi mai ales în zonele adiacente dictaturilor sau chiar aflate în epicentrul lor. De la pierderea legăturii cu electoratul și minciunile sfruntate, la gradul de sărăcie, pulverizarea drepturilor fundamentale și teroare – toate influențează cursul istoriei. România are exemple cu carul pentru toate situațiile. Îmi place să cred însă că mai există un detaliu minunat, aflat în filonul ei spiritual, detaliu care a ajutat-o nu doar să provoace deșteptarea conștiinței colective, ci să atingă masa critică: speranța. Necazul a fost că până acum, partidele politice au folosit doar experiențele traumatizante pentru a-și face campanie și nu au pus pe masă alternativa. Uneori, cu explicații ridicole: nu vă spunem proiectul nostru, ne temem că nu-l fură adversarii.
Ce vor românii?
Se întâmplă să cutreier atât zone bogate din România, cât și unele unde sărăcia a devenit o etichetă, iar oamenii, după ce-și varsă oful și cer „scăpați-ne!”, vor să știe care este argumentul pentru care trebuie să ne ștampileze pe noi, liberalii. Argument, nu promisiuni goale, cum le-a fost dat să audă. Ce bine este că nu trebuie să mint – căci aici este fenomenul despre care vorbeam! După cum se învață la cursurile de marketing politic și electoral, cursuri transformate în strategii complicate, alegerile se câștigă cu două vehicule: frica și bucuria. Sunt rarisime cazurile în care s-a mizat pe a doua variantă și, probabil, doar în state foarte avansate, unde politicienii se bat cu proiecte și abia pe locul doi vine împroșcarea cu noroi. Cum România nu este decât o candidată la civilizația generalizată, ca flăcăul de la țară pe care-l laudă toți pentru potențial, cetățenii ei nu au avut șansa să cântărească materie, ci înjurături. Până acum!
Pentru prima oară în istoria noastră, odată cu pachetul obligatoriu în care se arată, cu fapte, nu cu minciuni, că nenorocirea poartă numele PSD, există încă ceva: dovada priceperii la politică. O altă politică! Știți că în majoritatea ziarelor nordice, pagina de politică conține exclusiv informații despre ceea ce considerăm noi „social”? Și asta deoarece clasa care guvernează decizia a priceput ce înseamnă atunci când populația delegă suveranitatea, deci singura ei politică este binele comunitar. Prin urmare, nu exclusiv prin frică se câștigă alegerile, ci prin dovada că există și oameni fericiți. Ce-și doresc românii? Să fie fericiți. Este posibil? O, da!
Sate îmbătrânite, fără speranță
Probabil că gluma cea mai mare care ne-a însoțit după 1989 este cea cu potențialul enorm pe care-l are țara noastră. Riscăm să murim tânără speranță sau confirmăm? Dacă aș avea miliarde, aș urca în autocare zeci de mii de cetățeni din pungile de sărăcie ale țării (Doamne, câte sunt!) și le-aș duce să viziteze câteva orașe și comune din Transilvania. Paranteză: îmi scriu unii să nu mai zic în Oltenia că în Cluj-Napoca e bunăstare, că e frumos, pentru că oltenii sunt mândri și mă vor sancționa. Ei, ce să vezi? Eu nu vorbesc ca propagandiștii urii, nu îi etichetez drept proști pe românii care au altă părere sau stau în expectativă. Oltenii nu au nicio vină că mijloacele de informare în masă au fost acaparate (cu mici și curajoase excepții) de bolșevici care nu au niciun interes să mediatizeze modele de comunități prospere. De asta este datoria noastră să le arătăm. Da, aceasta este bucuria pe care o livrăm electoratului: bucuria perpetuării modelelor de succes. Pentru prima oară, alegerile vor fi câștigate având în față realități palpabile, nu promisiuni deșarte. Mai rămâne ca mesajul să ajungă la oameni. El este simplu: milioane de români au plecat din țară alungați de lipsa perspectivei unui trai decent. În acest ritm, în scurt timp nu am avea doar sate goale sau îmbătrânite, ci și orașe. Admit că aici am exagerat un pic, dar imposibilul negru a devenit posibil în 2 ani și 6 luni. Își imagina cineva că imediat după ce va câștiga alegerile, PSD se va concentra pe schimbarea legislației astfel încât să scape de închisoare o mână de îmbuibați politici? Nu își imagina, deoarece s-a bazat pe propriul obraz, nu? S-a bazat pe 7 ani de-acasă, pe „așa ceva nu se face”.
Fapte, nu vorbe
Este un secret că infractorii politici au nenorocit România? Nu, o știu până și copiii din ciclul primar. Astfel, însă, luând contact de timpuriu cu acest adevăr dureros, creierul lor de adolescenți caută modalități de a evita dezastrul personal. Copiii știu de mici, din păcate tot mai mulți, că salvarea e plecarea. Despre realitățile crunte aud zilnic de la părinți: spitale în paragină, români care mor cu zile. Drumuri bombardate, bani europeni refuzați pentru că nu se pot fura (21 de miliarde!!). Alimente proaste aduse din Est, fermieri distruși, cu credite pe care nu le mai pot plăti. Facturi la întreținere dublate de managementul dezastruos. 2400 de școli cu toalete în fundul curții, săli de clasă fără încălzire. Legi pentru infractori și pentru trădători. Grupuri de interese, licitații trucate. Industria, vândută de Guvernele Năstase și Tăriceanu pe comisioane grase. Comune fără apă și canalizare. Lista este lungă și reprezintă tot atâtea motive pentru care românii au plecat. Soluția la toate? Bani europeni. Cum să facem ca istoria să nu se repete la capitolul nenorocirilor? Alocând 10 la sută din PIB pentru educație. Dar nu ca excepție, ci ca regulă, minim 10 ani. De aici pornește totul!
Aflați mai multe despre Rareș Bogdan și PNL. Click aici:
