Cuprins
Era ora 22:30. Un șofer din Pitești se întorcea acasă după o zi lungă de muncă. A dat trei ture prin cartier. Nicăieri un loc liber. Și-a parcat, până la urmă, undeva pe o stradă laterală și a mers pe jos un sfert de oră. „Nu că mi-ar fi deranjat mersul pe jos în alte condiții”, ne-a povestit el, sub protecția anonimatului total, „dar era ploaie, aveam sacoșe și vecinul meu de la etajul trei dormea liniștit cu blocatorul lui pe loc, deși mașina lui era în service de o săptămână.” A adăugat, după o pauză semnificativă: „Fără număr de telefon pe blocator. Bineînțeles.”Această scenă, repetată în fiecare seară în sute de variante prin Pitești, s-ar putea să intre în curând la categoria „amintiri dureroase”. Primăria a anunțat oficial: blocatoarele de pe locurile de parcare tip reședință trebuie să dispară. Și nu glumește.–Conform regulamentului de atribuire a locurilor de parcare de reședință, aprobat prin HCL nr. 185/29.11.2012, deținătorii acestor locuri aveau o obligație pe care mulți au ales să o ignore cu o seninătate remarcabilă: să nu monteze blocatoare. Ei bine, Primăria Municipiului Pitești a tras semnalul de alarmă. De la data informării, 15 zile. Atât. Dacă blocatorul nu dispare de bunăvoie, Administrația Domeniului Public vine și îl ridică ea. Fără menajamente. Fără negocieri. Fără „dar eu am loc atribuit!”.„Cincisprezece zile? Mult prea generoși”, comentează sec un alt șofer anonim, tată a doi copii, care susține că și-a lovit mașina de un blocator nemarcată pe timp de noapte. „Eu i-aș fi dat 15 minute.”–Există două categorii de deținători de blocatoare în Pitești. Primii sunt cei care, dintr-un minim simț civic, lipesc pe dispozitiv un număr de telefon. Pot fi sunați, pot fi rugați să elibereze locul, poate există o șansă de dialog uman. A doua categorie, cea care a umplut paharul tuturor, este cea a „invizibililor”: blocatorul e acolo, masiv, agresiv, fără nicio urmă de contact, fără nicio scuză scrisă, fără nimic.„Am sunat la 20 de apartamente din bloc într-o seară”, ne mărturisește o localnică, profesoară de meserie, cu un calm pe care cu greu și-l mai păstrează când povestește. „Nimeni nu știa nimic. Toți dormeau. Blocatorul era acolo ca un monument. L-am ocolit și am parcat pe iarbă. A doua zi mi-a pus cineva notă pe parbriz că am stricat iarba. Nu am mai spus nimic. Am zâmbit și am plecat.”–Primăria nu s-a mulțumit să anunțe doar publicul larg. Informarea a fost transmisă direct și asociațiilor de proprietari, cu rugămintea explicită de a aduce la cunoștința membrilor obligația ridicării dispozitivelor. Cu alte cuvinte, dacă nu ai auzit de pe stradă, ai auzit de la administrator. Dacă n-ai auzit nici de la administrator, ei bine, există și varianta că Administrația Domeniului Public bate la ușă cu un set de chei și o mașină de ridicat fier vechi.„Administratorul nostru a anunțat la avizier, la grup de WhatsApp și verbal la ușă”, povestește un locatar dintr-un bloc central, care preferă să rămână anonim „ca să nu am probleme cu vecinii”. „Unul tot n-a auzit. Sau a auzit și a ales să nu audă. Blocatorul lui e și azi acolo. Dar are numărătoarea inversă pornită.”–L-am găsit la ora 23:00, în mașină, cu motorul pornit, uitându-se la un loc liber care nu era liber. Un blocator galben, lustruit, practic nou, ocupa centrul geometric al locului cu o aroganță pe care numai un obiect inert o poate manifesta.„Îl știu de doi ani”, ne-a spus el, privind fix în față. „A stat acolo doi ani. Nicio mașină nu s-a parcat vreodată pe acel loc. Niciodată. Nici măcar a proprietarului. E un blocator filosof. Există doar ca să existe.” A pornit mașina și a plecat. Nu a mai zis nimic. Nu mai era nimic de spus.–La expirarea termenului, Administrația Domeniului Public iese pe teren. Blocatoarele care nu au fost ridicate de bunăvoie vor fi dezafectate prin acțiuni organizate. Fără somare suplimentară, fără a doua șansă, fără lacrimi acceptate ca argument juridic.„Abia aștept să văd”, ne-a spus, cu un zâmbet larg, un șofer care în ultimii trei ani n-a reușit să parcheze în dreptul propriului bloc decât de câteva ori pe an. „Filmez tot. Și dacă se face un muzeu al blocatoarelor confiscate, eu donez voluntar.”–Primăria mulțumește pentru înțelegere și colaborare. Șoferii din Pitești, cei care au bătut cartierele în lung și în lat căutând un loc liber, cei care s-au certat cu vecini invizibili și cu blocatoare mute, cei care au parcat pe iarbă și au primit note pe parbriz, mulțumesc și ei. Timid, neîncrezător, dar mulțumesc.15 zile. Ceasul a pornit.Noi urmărim. Vă ținem la curent cu fiecare blocator ridicat. Că asta facem noi. Jurnalism de cartier. Serios. Parcat legal.
