Economia României începe să arate tot mai clar o ruptură care nu mai poate fi ignorată: firmele private, în special IMM-urile, pierd teren, capital și stabilitate, în timp ce companiile de stat raportează câștiguri în creștere. Datele din cel mai recent Raport de Stabilitate al Banca Națională a României (BNR) conturează o realitate incomodă: motorul economiei private gâfâie, iar sectorul public pare să accelereze.
Scăderea profitabilității este deja vizibilă în cifre. Rezultatul net al firmelor cu capital privat s-a diminuat cu 3,9 miliarde de lei, în timp ce companiile de stat au bifat o creștere de aproximativ 600 de milioane de lei. Diferența nu este doar contabilă, ci structurală, sugerând o presiune tot mai mare pe mediul privat într-un context economic complicat.
Problemele vin în valuri. Costurile operaționale au crescut cu peste 10% într-un an, iar cheltuielile salariale au explodat cu 15,4%. Pentru multe IMM-uri, aceste majorări au erodat rapid marjele deja fragile. În paralel, incertitudinile macroeconomice și geopolitice, dar și schimbările frecvente din zona fiscală, au adâncit dificultățile.
Rezultatul? Marja de profit net a coborât la doar 4,6% la nivelul întregii economii, un nivel care lasă puțin spațiu de manevră pentru investiții sau șocuri. În spatele mediei, însă, realitatea este și mai dură: sectoare întregi, precum imobiliarele sau industria extractivă, au suferit scăderi abrupte ale profitabilității.
În același timp, riscul de insolvență crește. Aproximativ 9% dintre companii sunt considerate subcapitalizate și expuse unui risc major, iar necesarul total de recapitalizare rămâne uriaș – peste 160 de miliarde de lei la finalul lui 2024. Chiar și în datele parțiale din 2025, presiunea nu scade, ci crește.
Diferențele dintre companii sunt tot mai evidente. Corporațiile și multinaționalele se descurcă mai bine, având o viteză mai mare de rotație a activelor și o structură financiară mai solidă. IMM-urile, în schimb, sunt cele care resimt cel mai acut lipsa cererii, costurile ridicate și accesul limitat la finanțare.
Îndatorarea companiilor a urcat la 140,5% raportat la capital, iar peste o treime dintre firme au depășit pragul critic de 200%. În aceste condiții, dependența de datoriile comerciale devine o vulnerabilitate majoră. Termenele de plată se lungesc, încasările întârzie, iar lanțurile economice devin tot mai fragile.
Chiar și capacitatea firmelor de a-și plăti dobânzile s-a deteriorat. Indicatorul ICR a scăzut semnificativ în ultimii doi ani, semnalând o presiune tot mai mare pe fluxurile de numerar.
În ansamblu, tabloul descris de BNR este unul de echilibru aparent, dar cu fisuri adânci. La nivel agregat, economia încă stă „în zona de confort”, însă în interiorul ei se conturează o falie periculoasă: între companii mari și mici, între capitalul de stat și cel privat.
Dacă această tendință continuă, România riscă să ajungă într-o situație paradoxală: o economie în care statul câștigă, dar mediul privat – cel care ar trebui să susțină creșterea pe termen lung – pierde teren. Iar când IMM-urile încep să cedeze, efectele nu rămân în statistici, ci se văd direct în locuri de muncă, investiții și, în final, în buzunarele românilor.
