România ar fi contractat împrumuturi brute de aproximativ 60 de miliarde de euro în numai 15 luni, potrivit unei analize prezentate de fostul ministru al Finanțelor Adrian Câciu. Suma echivalează cu peste 300 de miliarde de lei și include atât banii necesari finanțării deficitului bugetar, cât și refinanțarea datoriilor ajunse la scadență.
60 de miliarde de euro împrumuturi brute
Adrian Câciu susține că, în aproximativ 15 luni, volumul total al împrumuturilor contractate de România a ajuns la circa 60 de miliarde de euro.
Fostul ministru atrage însă atenția asupra unei diferențe esențiale: cele 60 de miliarde de euro nu reprezintă creșterea efectivă a datoriei publice. O parte importantă din bani a fost folosită pentru refinanțarea unor datorii mai vechi ajunse la scadență.
Practic, statul se împrumută nu doar pentru a acoperi deficitul bugetar curent, ci și pentru a rambursa obligațiuni și alte datorii contractate anterior.
Raportată la intervalul analizat, suma împrumuturilor brute înseamnă un ritm de peste 1.000 de euro pe secundă, potrivit calculelor prezentate de Câciu.
Datoria ar fi crescut cu aproximativ 33 de miliarde de euro
Mult mai relevantă pentru evoluția îndatorării României este creșterea stocului datoriei publice.
Adrian Câciu estimează că aceasta ar fi de aproximativ 33 de miliarde de euro, adică în jur de 174 de miliarde de lei, în perioada analizată.
Calculul nu reprezintă însă, deocamdată, o cifră oficială definitivă. Datele complete pentru lunile recente nu au fost încă publicate de Ministerul Finanțelor, astfel că fostul ministru vorbește explicit despre o estimare.
Raportată pur aritmetic la populația României, suma ar însemna aproximativ 1.800 de euro în plus pentru fiecare locuitor, susține Câciu.
De ce sunt importante dobânzile
Problema nu este reprezentată numai de dimensiunea datoriei, ci și de costul acesteia.
România trebuie să refinanțeze permanent o parte dintre împrumuturile ajunse la scadență. Dacă o datorie veche contractată la o dobândă mai redusă este înlocuită cu una nouă, la un cost mai mare, presiunea asupra bugetului crește chiar dacă statul nu primește întreaga sumă respectivă pentru cheltuieli noi.
Câciu susține că o parte dintre datoriile mai vechi, contractate la dobânzi în jurul a 3%, ajung să fie refinanțate prin împrumuturi cu dobânzi de peste 7%.
În aceste condiții, nota de plată pentru dobânzi devine tot mai importantă în bugetul statului. Premierul interimar Ilie Bolojan declara în septembrie că România urma să plătească în 2026 aproximativ 60 de miliarde de lei numai pentru dobânzile aferente împrumuturilor contractate în anii anteriori.
Și împrumutul SAFE intră în datorie
În calcul trebuie luate în considerare și finanțările europene care au caracter de împrumut.
România a încasat în august 2,5 miliarde de euro prin mecanismul SAFE. Spre deosebire de fondurile europene nerambursabile, banii primiți sub formă de împrumut trebuie restituiți și intră în datoria publică.
Câciu precizează că nu a adăugat automat la estimarea sa întreg deficitul acumulat după ultima raportare oficială, deoarece o asemenea operațiune nu ar permite stabilirea cu exactitate a stocului datoriei. O parte din necesarul de finanțare poate fi acoperită temporar inclusiv din bufferul Trezoreriei, iar între deficit și modificarea datoriei există și ajustări de tip stoc-flux.
Diferența esențială: împrumuturile nu sunt totuna cu datoria nouă
Cele două cifre trebuie, așadar, privite separat: aproximativ 60 de miliarde de euro reprezintă volumul brut al împrumuturilor contractate în intervalul analizat, în timp ce aproximativ 33 de miliarde de euro ar reprezenta, potrivit estimării lui Adrian Câciu, creșterea efectivă a datoriei publice.
Cifra definitivă va putea fi cunoscută după publicarea de către Ministerul Finanțelor a datelor complete.
Dincolo de disputa politică, problema majoră rămâne costul finanțării: cu cât datoria este mai mare și împrumuturile noi sunt contractate la dobânzi ridicate, cu atât o parte mai consistentă din veniturile statului trebuie direcționată către plata dobânzilor, bani care nu mai pot fi utilizați pentru investiții sau alte cheltuieli publice.
