Am asistat cu dezgust la ultimul spectacol oferit de actorii de pe scena politică a României. M-am simțit disprețuit fiind chemat la un referendum pentru a decide NIMIC. M-am simțit și mai prost când mi s-a spus să nu vin la vot. Cu toate acestea am fost și am pus ștampila. Pentru cine și de ce, nici eu nu știu. Ca mine mulți dintre români. Poate din respect pentru cei care și-au dat viața ca noi să ne putem exprima liber. Ei, cei de la butoanele țării se luptă, iar noi pierdem. Ei au mult, iar noi nimic. Nici unii, nici ceilalți nu sunt cu nimic mai buni. Acesta nu este războiul nostru, este al lor, al celor îmbuibați. Noi, talpa, suntem jos în praf. Contăm doar în statistici. Suntem doar niște numere. Fără să ne dăm seama suntem victimele unei bătălii care nu ne aparține. Și nu, nu este bătălia pentru România, ci pentru putere. Am fost puși între ciocan și nicovală duminica trecută și am impresia că ne întoarcem la celebrele secera și ciocanul, de pe drapelul comunist. Românii au votat, rău sau bine, pentru cei mulți sau pentru cei puțini nu se știe. (In)justiția și-a bătut din nou joc de o țară întreagă, de noi toți cei care am fost la vot sau care am stat acasă, și a amânat decizia privind validarea voinței poporului.
Băsescu și Boc ne-au dezamăgit, iar aceasta s-a întîmplat nu o singură dată, dar Antonescu și Ponta nu pot fi o alternativă. Niciunul dintre cei care ne oferă acest spectacol de proastă factură nu poate reprezenta o alternativă pentru mai bine, pentru normalitate. Noi românii ne merităm soarta căci fiecare dată am ales fără să gândim. Poate că ar fi momentul să ne trezim și să îi trezim și pe ei, cei care se cred deasupra noastră la crunta realitate. Țara moare de foame, de sete, de frig. Bătrânii nu au bani de medicamente după o viață de chin în comunism, tinerii nu au locuri de muncă, bolnavii -spitale, adevărații nevoiași nu primesc ajutor. Oare prioritatea este acum demiterea unui singur om sau găsirea unor soluții care să atenueze efectele secetei? Este timpul ca România să devină din țara nimănui țara ROMÂNILOR. Cât vom mai suporta oare, și eu, și tu și restul bataia de joc celor care trebuie să ne reprezinte interesele noastre și nu ale lor? Nu la ei este adevărata Putere, ci la noi, cei mulți și proști așa cum suntem priviți!
