România continuă să trăiască pe datorie, iar cifrele oficiale confirmă o realitate tot mai greu de ignorat: în doar o lună, statul s-a împrumutat mai mult decât în tot restul anului. Datele publicate de BNR arată o accelerare bruscă a îndatorării, într-un context economic tot mai tensionat.
230,9 miliarde de euro – noul prag al datoriei externe
La finalul lunii mai 2026, datoria externă totală a ajuns la 230,9 miliarde de euro, în creștere cu 2,45 miliarde de euro față de începutul anului.
Doar în luna mai, avansul a fost de 1,36 miliarde de euro, semn că ritmul de împrumut s-a intensificat periculos.
Statul, principalul motor al împrumuturilor
Cea mai mare parte a poverii cade pe umerii statului. Datoria externă a administrației publice a urcat la 128,2 miliarde de euro, cu aproape 2,6 miliarde mai mult decât la finalul lui 2025.
Mesajul este clar: bugetul nu se mai ține pe picioare fără finanțare externă. În plus, Guvernul pare să se orienteze tot mai mult spre credite externe, în detrimentul obligațiunilor – o schimbare care poate indica presiuni crescute pe piața internă.
Dezechilibru structural: datoria pe termen lung domină
Structura datoriei arată un dezechilibru evident:
- 183,9 miliarde de euro – datorie pe termen lung (aproape 80% din total)
- 47 miliarde de euro – datorie pe termen scurt (20,4%)
Datoria pe termen lung a crescut, în timp ce cea pe termen scurt a scăzut ușor. Pe hârtie, pare o stabilizare. În realitate, înseamnă angajamente pe termen lung tot mai apăsătoare.
Investitorii străini bat în retragere
Un semnal subtil, dar important: creditele intragrup ale companiilor străine au scăzut la 49,7 miliarde de euro, de la 51,5 miliarde la finalul anului trecut.
Cu alte cuvinte, marile companii își reduc expunerea financiară în România. Nu este o fugă, dar este, fără îndoială, o repoziționare.
Rezervele BNR – încă un tampon, dar nu fără fisuri
Banca Națională vine și cu o veste aparent liniștitoare: rezervele valutare acoperă încă datoria externă pe termen scurt în proporție de 102,4%.
Totuși, indicatorul este în scădere (de la 104,4%), iar acest detaliu nu trebuie ignorat. Este genul de semnal mic care, în timp, poate deveni o problemă majoră.
În același timp, rezervele asigură aproximativ șase luni de importuri, un nivel considerat încă sigur.
Presiune mai mică pe termen scurt, riscuri pe termen lung
Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a scăzut la 15,5%, ceea ce înseamnă că, momentan, povara rambursărilor este mai ușor de gestionat.
Dar această „gură de aer” nu schimbă imaginea de ansamblu: România se împrumută constant, iar dependența de finanțare externă devine tot mai pronunțată.
Întrebarea care planează: cât mai poate continua acest model?
Cifrele nu mai lasă loc de interpretări optimiste. România nu este în criză, dar nici departe de ea nu este.
Când o singură lună concentrează grosul împrumuturilor dintr-un an, iar datoria totală urcă spre noi recorduri, întrebarea nu mai este „dacă”, ci când va veni momentul corecției.
