Românii ar putea fi nevoiți să muncească mai mult pentru a putea ieși la pensie. Nu este încă o decizie adoptată de Guvern, însă presiunea pentru creșterea vârstei de pensionare apare tot mai clar în documentele oficiale privind sustenabilitatea sistemului public de pensii.
Consiliul Fiscal recomandă ajustarea graduală a vârstei de pensionare în funcție de speranța de viață și eliminarea excepțiilor de la vârsta standard. În spatele recomandării se află o realitate demografică greu de ignorat: România va avea tot mai puțini contributori și tot mai mulți pensionari.
Iar momentul critic se apropie.
Gaura din sistemul de pensii a ajuns la un nivel record
Potrivit analizei publicate de Termene.ro pe baza datelor Consiliului Fiscal și ale Ministerului Finanțelor, deficitul bugetului de asigurări sociale de stat a ajuns în 2025 la 52,4 miliarde de lei, cu 12,7 miliarde de lei mai mult decât în anul precedent.
Raportat la produsul intern brut, deficitul a urcat la 2,73% din PIB, cel mai ridicat nivel înregistrat până acum.
Mai grav, sistemul nu mai reușește să-și finanțeze singur nici măcar 70% din cheltuielile cu pensiile.
Gradul de autofinanțare a coborât în 2025 la 69,4%. Cu alte cuvinte, aproape o treime din banii necesari pentru plata pensiilor nu au venit din contribuțiile sistemului, ci trebuie acoperiți din alte venituri ale statului.
În 2006, situația era complet diferită. Sistemul avea atunci o autofinanțare de 111,8%, ceea ce înseamnă că veniturile din contribuții depășeau cheltuielile.
Diferența dintre cele două momente arată cât de mult s-a schimbat raportul dintre cei care muncesc și contribuie și cei care primesc pensii.
De la 2,28 salariați pentru un pensionar la aproape unul pentru unul
În 1990, pentru fiecare pensionar existau aproximativ 2,28 salariați.
În 2025, raportul a coborât la doar 1,11 salariați pentru un pensionar.
Iar situația urmează să se înrăutățească.
Proiecțiile Comisiei Europene arată că numărul contribuabililor la sistemul public de pensii va scădea de la aproximativ 5,85 milioane în 2022 la 4,09 milioane în 2070.
În același timp, numărul pensionarilor ar urma să crească de la aproximativ 5 milioane la peste 5,2 milioane în jurul anului 2050, înainte de a începe să scadă.
În jurul anului 2040, România ar putea ajunge să aibă mai puțin de un contribuabil pentru fiecare pensionar.
În 2050, proiecția indică doar 84 de contribuabili la 100 de pensionari.
Este exact momentul în care problema pensiilor va deveni nu doar o problemă socială, ci una fiscală majoră.
„Decrețeii” se apropie de pensie
Presiunea va crește puternic începând din jurul anului 2030.
Generațiile numeroase născute după decretul din 1966, prin care regimul comunist a restricționat drastic avortul, vor începe să iasă masiv la pensie.
În deceniul 2030-2040, raportul de dependență al persoanelor vârstnice este estimat să crească de la aproximativ 36 la 46,5 persoane de peste 65 de ani la fiecare 100 de persoane cu vârsta între 20 și 64 de ani.
Cu alte cuvinte, România intră într-o perioadă în care generațiile numeroase ajung la pensie exact în momentul în care populația activă este tot mai redusă.
Iar pensiile trebuie plătite în fiecare lună.
Vârsta standard este deja diferită pentru femei și bărbați
În prezent, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați.
Pentru femei, vârsta crește gradual și este, din iulie 2026, de 62 de ani și 7 luni, urmând să ajungă la 65 de ani în 2035.
Însă vârsta legală nu este aceeași cu vârsta la care românii ies efectiv din câmpul muncii.
Datele analizate de Termene.ro arată că bărbații care s-au pensionat în 2022 aveau în medie 61,6 ani, cu 3,4 ani mai puțin decât vârsta standard de 65 de ani.
La femei, media era de 61,5 ani.
Aici intervine una dintre marile probleme ale sistemului: pensionarea anticipată și numeroasele excepții permit ieșirea din activitate înaintea vârstei standard.
Consiliul Fiscal cere tocmai reducerea acestor excepții.
Legea prevede deja creșterea vârstei după 2035
Un aspect important este că mecanismul există deja în legislație.
Legea pensiilor prevede că, după 2035, vârsta standard de pensionare ar urma să fie ajustată în funcție de creșterea speranței de viață.
Mai exact, vârsta de pensionare ar urma să crească cu jumătate din creșterea speranței de viață, o dată la trei ani.
Problema este că mecanismul nu este încă suficient de clar pentru a putea fi introdus în proiecțiile financiare ale statului.
Cu alte cuvinte, România are în lege principiul, dar nu are încă toate regulile necesare pentru aplicarea lui.
Iar guvernele succesive au preferat să împingă problema înainte.
Motivul este simplu: orice creștere a vârstei de pensionare este extrem de nepopulară.
Nota de plată vine pentru generațiile tinere
Creșterea vârstei de pensionare nu este singura variantă.
Statul poate majora taxele și contribuțiile, poate reduce cheltuielile, poate limita pensiile, poate încuraja munca mai mult timp sau poate împrumuta bani pentru acoperirea deficitului.
Problema este că niciuna dintre aceste soluții nu este fără costuri.
Deja România plătește sume uriașe pentru dobânzile la datoria publică.
În primele șapte luni din 2026, statul a plătit 40,1 miliarde de lei numai pentru dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Cu cât statul se împrumută mai mult pentru a acoperi deficitele, cu atât mai mult din bugetul viitor va merge către plata datoriei și a dobânzilor.
În acest context, sistemul de pensii devine una dintre cele mai mari presiuni asupra finanțelor publice.
Reforma pe care niciun guvern nu vrea să și-o asume
Consiliul Fiscal formulează recomandarea într-un limbaj tehnic, dar mesajul este destul de clar: România trebuie să crească participarea la piața muncii, să extindă baza de contribuții, să reducă excepțiile și să ajusteze gradual vârsta de pensionare în funcție de speranța de viață.
Cu alte cuvinte, românii ar putea ajunge să muncească mai mult.
Nu este o schimbare care se va produce neapărat de mâine și nici nu există în prezent o decizie prin care tuturor românilor să li se prelungească brusc vârsta de pensionare.
Dar direcția este evidentă.
Sistemul actual devine tot mai greu de susținut, iar demografia lucrează împotriva lui.
România are din ce în ce mai puțini oameni care contribuie și se pregătește să aibă din ce în ce mai mulți oameni care primesc pensii.
Iar generația care va trebui să plătească nota de plată nu este cea care a construit sistemul actual.
Sunt, în primul rând, cei care astăzi muncesc și contribuie.
Și, dacă reforma va fi amânată în continuare, factura va fi cu atât mai mare atunci când nu va mai putea fi evitată.
