Ca tânăr, nu mă pot decât bucura că în politica naţională şi locală tot mai mulţi tineri ajung în funcţii de conducere, unii dintre ei reuşind să conducă ministere şi, de câteva luni, în persoanele lui Ungureanu şi Ponta, guverne. Mentalităţi şi oameni noi la vremuri noi, ar trebui să cred. După ce intelectualitatea interbelică a fost distrusă în închisorile comuniste sau a luat calea exilului, după ce Moscova a format elita conducătoare din perioada comunismului şi după ce urmaşii ei, burghezii roşii, au distrus economia şi valorile româneşti după 1989, semnalul părea unul cât se poate de pozitiv. Din păcate, tinerii din politica românească nu sunt cu nimic mai presus decât înaintașii lor…
Deşi, iniţial, aceşti tineri au avut intenţii oneste, faptul că înoată în aceleaşi ape pângărite de către predecesorii lor fac ca România să arate, de peste 20 de ani, ca un acvariu unde apa nu se schimbă niciodată. Iar acest lucru nu poate avea decât urmări nefaste pentru viitorul ţării. Nu mai avem un Ion Iliescu antidemocratic, dar avem cohorte de Ponta, de Şova sau de corlăţeni, de copii, fini și nepoți, cu limbaj şi haine mai trendy, dar cu aceeaşi abordare a guvernării unei ţări sau a unei regiuni. Nici nu au ajuns bine la Putere, că aceşti oameni nu visează decât răzbunare, acapararea întregii ţări, pe feude mai mari sau mai mici, precum şi refacerea conturilor bancare, grav afectate după aproape opt ani de stat în opoziţie. În plus, intimidează Justiţia, care a avut tupeul să-l încarcereze pe simbolul corupţiei postdecembriste din România, Adrian Năstase.
Peisajul politicii româneşti din aceste zile, repetat de atâtea ori în cursul celor 23 de ani de democraţie originală, nu poate provoca decât greaţă românului de rând. Nivelul de trai nu a crescut şi nu va creşte în timpul guvernării PSD, cum nu a crescut spectaculos nici în guvernările precedente. Puţinele lucruri bune făcute în România ultimelor două decenii se datorează mediului privat şi românilor care au muncit, cu milioanele, în Occident, adevăraţi peşti sanitari pentru apele murdare din acvariul societăţii româneşti. Din păcate, aceşti sanitari nu au putut împiedica dezvoltarea florei toxice, înmulţirea răpitorilor de tot felul, sau existenţa algelor corupţiei, chiar dacă organisme internaţionale au încercat de foarte multe ori să mai cureţe acest acvariu.
Din păcate, pentru cel puţin patru ani, trebuie să ne obişnuim cu existenţa peştilor de acvariu deveniţi rechini în toată regula: Ponta, Dragnea de la Teleorman, Nicolescu şi Pendiuc de la Argeş, Mazăre de la Constanţa… Iar acvariul nu se va curăța, din păcate, prea curând.
