6 august 2012. Pitești. 59 de ani de FC Argeș. Nimeni pare să nu își mai aducă aminte că acum aproape șase decenii se năștea o legendă. Atunci se puneau bazele unui club, a primului club de fotbal profesionist pe plan intern, care peste timp avea să își înfigă adânc crampoanele în tot ceea ce avea să însemne de atunci și până acum sportul rege românesc. De două ori campioni pe plan intern, de șase ori ocupanți ai podiumului, finaliști și semifinaliști ai Cupei, alb-violeții aveau să formeze o echipă de temut pentru granzii din Capitală, dar și din Europa. Dobrin echivala cu perormnța, cu gloria, cu fair-playul, cu frumusețea. Din dragostea lui cu balonul rotund aveau să fie scrise pagini întregi ale generațiiei de aur a piteștenilor. Dar acum, zeci de ani mai târziu, numele său pare să nu mai însemne absolut nimic. Argeșenii să-și fi uitat oare simbolul? Se pare că da, căci stadionul care îi poartă acum numele este părăginit, la fel ca și imaginea clubului. O istorie frumoasă a fost cicatrizată de ignoranța, neglijența și nesăbuința unui patronat, a unei conduceri care nu și-a urmărit decât propriul interes. Autoritățile locale au uitat de brandul județului și lasă cu bună știință să moară un club care în ciuda tuturor dificultăților se menține în top cinci all-time pe plan intern.
În vestiarul alb-violeților s-a deschis o șampanie înainte de antrenamentul de după-amiază… Atâta tot. Așa a găsit de cuviință actuala conducere să marcheze această zi. Și suporterii par să fi obosit, au celebrat evenimentul printr-o întâlnire cu două foste mari glorii, îndepărtate de la club: Ilie Bărbulescu și Nelu Ceaușu. Bogdan ARGEȘ Vintilă a lipsit, goalkeeperul de legendă având antrenament. Fiecăruia i s-a acordat o diplomă de onoare. Un gest mic, dar care a însemnat enorm. Puțin, mult prea puțin, dar mult față de ceea ce oferă clubul și autotitățile locale. Este, poate, și vina noastră, a presei. Trebuie să scriem mai mult, să atragem mai bine atenția… dar oricât și orice am făcut până acum totul a fost în zadar. Nu trebuie să dezarmăm, nu trebuie să ne pierdem curajul în această bătălie care pare acum pierdută. Nimeni, niciodată nu va putea să ne fure visul de a o revedea pe FC Argeș acolo unde merită, acolo unde îi este locul: alături de forțele din prima divizie. Orice și oricum se va întâmpla, FC Argeș are un loc special în inimile noastre, care vor bate neîncetat în culorile alb și violet!
Ni s-a furat demnitatea, onoarea dar nu și dragostea pentru acest simbol. Speranța nu va muri niciodată atâta timp cât de clubul acesta, micuț poate, de provincie se vor mai simți legați oameni care au scris istorie. Astăzi i-am văzut pe Ilie Bărbulescu și Nelu Ceaușu, mi-aș fi dorit să poată fi prezent și Bogdan Vintilă. La 60 de ani poate că cei care anu un cuvânt de spus se vor stânge în jurul clubului și vor salva pe FC Argeș! Cu toții le suntem datori lui Nicolae Dobrin, Bebe Barbu, Constantin Cârstea, Sevastian Iovănescu și nu numai…
