Zeci de minute de groază la Poiana Lacului! Bărbatul arunca cu pietre în mașini și trecători de dimineață până seara — nimeni nu l-a putut opri. Nici măcar gloanțele trase în aer n-au clintit nebunul de pe acoperiș!
–
„CREDEAM CĂ VISEZ. UN OM CU SABIE PE CASĂ, ÎN PLINĂ ZI!”
Pietre în mașinile care treceau pe stradă. Pietre în trecători. Amenințări. Urlete. O sabie sclipind în lumina zilei deasupra acoperișului.
Poliția de la secție a venit. A privit. A realizat că nu e treaba lor de unul singur. Și a sunat după întăriri serioase — Serviciul de Acțiuni Speciale. Adică: mascații.
–
MASCAȚII AU VENIT. ȘI TOT N-A FOST DE AJUNS — LA ÎNCEPUT!
Luptătorii echipați cap-coadă au încercuit zona. Au strigat. Au negociat. Au insistat. Bărbatul de pe acoperiș? Imperturbabil. Nestăvilit. Cu sabia în mână și privirea omului care nu are nimic de pierdut.
Confruntarea a durat zeci de minute bune — o eternitate pentru cei care priveau de la distanță, ascunși după garduri și mașini, cu inima în gât.
–
O VECINĂ CARE N-A VRUT SĂ-ȘI SPUNĂ NUMELE NE-A POVESTIT CU VOCE TREMURĂTOARE:
„De dimineață arunca cu pietre. La început am crezut că e o ceartă normală, că se mai liniștește. Dar nu… Tot arunca. A spart un parbriz, a lovit un om. Ne-am băgat toți în case și am tras obloanele. Când au venit mascații mi-am zis că gata, se rezolvă repede. Dar el era sus pe casă și nu cobora. Îi sfida. Parcă îi provoca.”
–
FOCURI ÎN AER. APOI… DOUĂ GLOANȚE ÎN ȚINTĂ!
Când dialogul a eșuat cu desăvârșire, mascații au trecut la pasul următor din manualul de intervenție: focuri de armă în plan vertical — avertisment sonor și vizual că jocul s-a terminat.
Bărbatul de pe acoperiș n-a clipit.
Abia când două gloanțe l-au atins — unul în picior, unul în șold — balanța s-a înclinat. Sabia a căzut. Omul s-a culcat pe coama casei, doborât în sfârșit, după ore de teroare la înălțime.
–
„ARĂTA CA O SCENĂ DIN FILM. DAR ERA CÂT SE POATE DE REAL.”
Un alt martor, care a privit totul de după un gard, ne-a spus cu jumătate de gură:
„Când s-au tras focurile alea în aer, eu am fugit în casă și m-am pus sub pat. Copiii plângeau. Soția mă întreba ce se întâmplă și eu nu știam ce să-i spun. N-am mai trăit așa ceva în viața mea, și am 60 de ani.”
–
### AMBULANȚA, MASCAȚII ȘI O CĂLĂTORIE SPRE URGENȚE
Operație. Pază. Supraveghere medicală strictă.
–
MEDICUL ORTOPED A TRAS CONCLUZIA CARE I-A UIMIT PE TOȚI:
Șeful Secției Ortopedie de la Spitalul Județean Argeș, Gabriel Copciag, a oferit și verdictul medical, cu o franchețe pe care puțini doctori o mai au:
„Pacient cu stare generală bună, stabil hemodinamic. Glonțul nu i-a atins niciun organ vital, nici nu are interesare osoasă, nici vasculo-nervoasă. Să spunem că a avut noroc. Mai stă la noi câteva zile sub supraveghere și sub tratament specific.”
A avut noroc. Omul care a terorizat o comună întreagă, a atacat mașini, trecători și mascați, și a stat cu sabia pe acoperiș ore în șir — a avut noroc că glonțurile l-au atins exact cât trebuia.
–
COMUNA POIANA LACULUI ÎȘI TRAGE SUFLETUL. DEOCAMDATĂ.
Seara a căzut liniștită peste Poiana Lacului. Mașinile circule din nou pe strada care câteva ore fusese câmp de bătălie. Oamenii au ieșit din case, au vorbit la garduri, au scuturat din cap.
O sursă din comună, care a preferat umbra anonimatului, a rezumat totul cu o simplitate dezarmantă:
„Noi îl știam că mai are probleme. Dar nimeni nu s-a așteptat la asta. La sabie, la pietre, la mascați, la împușcături… Asta-i sat, nu film american.”
Bărbatul rămâne internat sub pază. Ancheta — abia la început.
–
