Am ascultat duminica seara la B1 TV discursul în direct al lui François Hollande, noul presedinte al Frantei. Întelegând franceza, am putut sa sesizez traducerea inexacta si ofensatoare a translatorului de ocazie, Radu Banciu. În primul rând, nu am sesizat ca Hollande sa fi vorbit într-un limbaj de lemn, dimpotriva. În al doilea rând, în momentul în care le-a multumit celor apropiati, printre care si partenerei sale, a folosit termenul „compagne”, care în nici un caz nu se traduce prin „concubina”.
Pe masura ce ascultam discursul lui Hollande, în care evoca valorile republicane, care nu sunt nici de dreapta, nici de stânga, ci împartasite de toti francezii, realizam micimea situatiei de la noi, în care o serie de derbedei se declara de dreapta si o alta serie de impostori, de stânga. Daca îi întrebi însa care sunt valorile de dreapta sau de stânga pe care le respecta, vei avea surpriza sa constati ca nu prea le respecta. Nu am întâlnit prea multi simpatizanti de dreapta care sa prefere în mod sincer competitia onesta, meritul si credinta, precum nu prea vad nici printre cei de stânga o mare aplecare catre egalitate, dreptate sociala si respingere a inegalitatilor.
În discursul sau, Hollande a mentionat ca prioritare doua teme: dreptatea si sanse egale pentru tineri. A vorbit, de asemenea, despre egalitatea tuturor cetatenilor, în calitate de copii ai Frantei, si amendarea atitudinilor discriminatoare.
În fine, am mai vazut la televizor o mare bucurie în Franta, probabil aceea ca au scapat de Sarkozy, un tip conflictual, în opinia mea.
Pe de alta parte, mi-am dat seama de câteva lucruri destul de triste pentru noi. Primul este ca în Franta cei care-i schimba pe cei din vechea putere sunt realmente altii, în timp ce la noi sunt aceiasi. În al doilea rând, am realizat ca „socialistii” români sunt mânati de alte crezuri si valori decât socialistii francezi. În al treilea rând, ca politicienii francezi, fie ei de dreapta sau de stânga, cred în valorile republicane si în Republica, în timp ce ai nostri oricând ar transforma tara într-o feuda, caci nu degeaba se numesc baroni.
Asa ca eu, înainte de a-l prefera pe unul sau pe altul pentru ca se declara de dreapta sau de stânga acum, ca apoi sa-l gasesti pripasit în gasca opusa, as alege în functie de ceea ce a facut realmente pâna la momentul actual.
La Pitesti, de exemplu, „socialistul” Pendiuc, înscaunat pe vecie la primarie, nu ar da doi bani pe temele socialistului Hollande, adica dreptate si egalitate de sanse pentru tineri. Ironia face ca ele sa fi fost asumate tocmai de oponentii sai, care nu sunt prea socialisti.
