Părintele fotbalului argeșean, profesorul Nicolae Vameșu a decis să se retragă din activitatea de antrenor coordonator de la centrul de copii al LPS Pitești. După mai bine de 43 de ani de activitate, acesta lasă urmașilor săi o moștenire grea, cu numeroase titluri și o grămadă de perle date sportului rege din România. Cariera de antrenor și-a început-o în anul 1978, la CSS Aripi Piteşti, care aparţinea de Şcoala Generală nr. 11. Din 1969 a lucrat continuu aici ca profesor de sport. A șlefuit cinci generații de fotbaliști, ba mai mult, a avut contacte și cu fotbalul de seniori: în 1995-1996 a promovat Unirea Piteşti în divizia B. Maestrul a punctat, însă, că cea mai mare mulțumire a sa este aceea că a reușit să nu se facă niciodată de râs. Mai mult, acesta a ținut să sublinieze că cel mai important lucru din viața sa este reprezentat de copiii săi. Acesta are un băiat și o fată, oameni cu familii, la casele lor, cărora le-a oferit tot ce a avut mai bun. Vameșu este și acum sunat de foștii săi elevi, Mircea Stan, Iulian Crivac, Gâlcă, Jean Vlădoiu, Feraru, Marius Foro, Ion Gheorghe, Cornel Şerban, Iulian Vilău, Mihai Nicolae, Bogdan Ciolacu, Emilian Gheorghe, Lucian Marinescu, Dani Coman sau Cristi Tănase.
Care a fost secretul dvs în acești 43 de ani de carieră?
Eu nu am o rețetă anume, dar unde se depune muncă și unde există dorința de a învinge în permanență, de a aduce și a antrena cei mai buni copii în fotbal, vor veni, cu siguranță, și rezultatele. Cea mai mare realizare a mea, cea mai mare mulțumire, o reprezintă cei doi copii ai mei. Am un băiat și o fată, ambii realizați, oameni de bază ai societății, care au familie și, la rândul lor, copii și cărora viața le-a oferit tot ce își doresc.
Care este cea mai mare mulțumire a carierei dumneavoastră?
Pe plan profesional sunt liniștit și împăcat cu mine însumi, pentru că, în acești 43 de ani de carieră închinată fotbalului, am reușit să nu mă fac de râs. Îmi place să cred că nu numai în plan local, ci și pe plan național sunt cunoscut și apreciat. Simt aceasta din căldura cu care sunt înconjurat de foștii mei elevi. La marile evenimente ne înâlnim. Cu Cristi Tănase și acum vorbesc, mă mai sună din când în când și îmi cere sfaturi. I le dau cu mare drag, pe cât mă pricep. La marile meciuri ale echipei naționale sau ale Stelei, primesc invitații și le onorez după putință.
Cum comentați situația în care a ajuns FC Argeș?
Deși au existat și încă există mari rivalități pe plan sportiv între FC Argeș și LPS, aș vrea să subliniez că pentru noi, antrenorii de aici, clubul alb-violet reprezintă echipa de suflet. Și tehnicienii noștri au fost ani buni la FC Argeș: Ciolan, Radu Nicolae, Moisescu și nu numai. De la noi au plecat mulți fotbaliști către acesta, dar nu am fost apreciați pe cât ar fi trebuit. Nu-mi place și mă doare ce se întâmplă acum la FC Argeș. A ajuns în situația în care a ajuns, dintr-o echipă fanion a județului. Era o formație de temut în țară. Steaua, Dinamo, Rapid se temeau și erau în lupta la vârf alături de FC Argeș. Toate se petrec datorită unor oameni care nu au nicio legătură cu fotbalul!
Ce credeți că putea fi făcut pentru a îmbunătăți relațiile între cluburi?
FC Argeș nu a dus niciodată lipsă de talente; a avut parte de numeroși jucători de valoare, atât din grădina proprie, cât și dintre cei formați de noi, la LPS. A fost, însă, o colaborare unilaterală. Noi tot timpul am dat, dar niciodată nu am primit nimic înapoi. Cred că ar fi fost o decizie bună ca unul dintre antrenorii noștri să fie măcar secund la echipa de seniori a FC Argeș, pentru a se crea o legătură strânsă între cele două cluburi.
Credeți că poate reveni FC Argeș la marea performanță?
Au fost perioade în care FC Argeș a primit sponsorizări, mai ales când Dacia investea acolo. Puteau să-și îndrepte atenția și către noi. Atât ei, cât și noi puteam avea rezultate mult mai bune dacă ar fi fost o colaborare mai bună. Acum la acest club există o stare de fapt, pe care doar o bănuim, pentru că nu avem acces la ce se petrece acolo, care nu cred că se va îndrepta curând. Activitatea care aduce performanță pleacă de la un management bun înainte de toate. Acolo doamna Gica Dobrin mai strânge oameni în jurul clubului, datorită numelui ei și modului ireproșabil de a fi. Ea este singura care încearcă să mai facă ceva.
