Un locuitor din comuna Boțești, județul Argeș, a ajuns să bată pe rând la ușile tuturor instituțiilor statului după ce s-a săturat de haosul din transportul public care leagă zona de Topoloveni și Pitești. Nu este vorba despre o simplă nemulțumire, ci despre un șir lung de disfuncționalități pe care, spune el, autoritățile le cunosc, dar le tratează superficial, atunci când nu le ignoră complet.
Cârstea Gheorghe a depus la finalul lunii ianuarie 2026 o sesizare detaliată la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș, în care descrie în detaliu condițiile în care circulă microbuzele de tip „maxi-taxi” pe traseele Boțești–Topoloveni–Pitești. Imaginea pe care o conturează este una de improvizație permanentă: stații fără adăpost, fără bănci, fără orice minimă formă de protecție pentru călători. În Pitești, în zona cunoscută drept „Sică”, oamenii așteaptă în ploaie sau ninsoare, iar în Topoloveni microbuzele opresc în fața unui magazin alimentar, ca într-un sat fără reguli, nu într-un sistem de transport public reglementat.
Programul curselor pare, potrivit sesizării, mai degrabă o chestiune de bun plac decât una organizată. Orele de plecare se schimbă, cursele dispar, iar deciziile sunt luate de dispeceri sau șoferi fără explicații pentru cei care depind zilnic de aceste microbuze. Cei mai afectați sunt abonații, obligați să urce în vehicule supraaglomerate, unde, spune petentul, nu de puține ori sunt tratați cu dispreț sau chiar amenințați verbal.
Situația devine și mai absurdă atunci când vine vorba despre orare. O cursă ar pleca din Boțești la ora 6:40, dar ajunge în Topoloveni la 6:20, adică înainte de ora oficială de plecare, unde rămâne apoi staționată până la 7:00 fără nicio explicație logică. În weekend, lucrurile se simplifică brutal: microbuzele nu mai circulă deloc pe anumite trasee, lăsând comunitatea fără alternativă de transport.
Dincolo de disconfort și lipsă de organizare, apar și suspiciuni serioase legate de modul în care sunt încasați banii. Cârstea Gheorghe susține că șoferii nu eliberează în mod constant bilete tuturor pasagerilor, ceea ce ridică semne de întrebare privind respectarea obligațiilor fiscale. Diferențele de tarif între rute par, de asemenea, greu de justificat: 14 lei pentru 45 de kilometri între Boțești și Pitești, 10 lei pentru 36 de kilometri între Glâmbocata și Pitești și doar 4,5 lei pentru 17 kilometri între Pitești și Mioveni.
Sesizarea nu a rămas fără ecou, dar nici nu a produs o schimbare clară. Consiliul Județean Argeș a transmis că operatorul de transport a fost convocat și că problemele ar fi fost remediate, fără a detalia în ce mod concret. ANPC a considerat reclamația doar parțial întemeiată, aplicând sancțiuni și organizând instruiri pentru șoferi, dar pasează responsabilitatea pentru infrastructura stațiilor către autoritățile locale. ANAF a trimis cazul mai departe către Direcția Antifraudă din Alexandria, invocând ulterior secretul fiscal, iar Poliția din Topoloveni vorbește despre controale și amenzi, fără să clarifice dacă situația din teren s-a schimbat cu adevărat.
Nemulțumit de răspunsuri, omul nu s-a oprit. A cerut audiență la Consiliul Județean și a reluat acuzațiile, insistând că în weekend cursele lipsesc, iar biletele continuă să nu fie eliberate. În tot acest timp, realitatea pentru călători rămâne aceeași: incertitudine, improvizație și lipsă de respect.
Cazul scoate la lumină o problemă mai profundă decât un simplu traseu prost administrat. Transportul public județean pare prins între instituții care își pasează responsabilitatea de la una la alta, în timp ce operatorii funcționează într-o zonă gri, unde regulile există mai mult pe hârtie. Iar între toate acestea rămâne cetățeanul, obligat să se descurce singur într-un sistem care ar trebui, în mod normal, să funcționeze pentru el, nu împotriva lui.
